Cele 10 candidate la extinderea UE de la Copenhaga nu sunt tocmai incantate de fondurile pe care le vor primi pentru a se apropia de standardele gazdelor, iar Polonia, cea mai mare dintre invitate, e si cea mai nemultumita. Asa suntem noi, cei din est: suntem ingaduitori cu cei care ne iau banii, dar mai exigenti cu cei care ne dau. Nici romanii nu fac exceptie. Cand e vorba sa achitam datorii si sa astupam gauri negre, platim fara sa cracnim, dar cand primim credite si fonduri, devenim brusc neincrezatori, suspiciosi si nemultumiti. De ce numai atata? Si de ce pentru asta si nu pentru ailalta? Pana si premierul Nastase le-a dat dreptate consilierilor PSD de la Primaria Capitalei in blocarea creditelor de la BEI si BERD, considerand ca e -mult mai bine ca banii imprumutati sa fie directionati in alta parte-. Faptul ca dl Nastase negociaza cu UE dar nu cunoaste regulile competitiei crezand ca destinatia banilor imprumutati pentru anumite proiecte aprobate poate fi schimbata dupa bunul plac este chiar alarmant. Redirectionarea, cum ii zice eufemistic dl Nastase, obisnuit cu redirectionarile de la noi, unde banii pentru sanatate se duc unde vor iar banii pentru imaginea Romaniei pleaca spre publicatii si personaje obscure, se cheama, in limbaj juridic european, deturnare si se pedepseste ca atare. Dar la noi coruptia pare mai degeaba un instrument decat un adversar – de aceea, probabil, dl Nastase considera ca -nivelul coruptiei in Romania este limitat-. Este limitat, cu precadere, la adversari. Sa-l arestezi o zi pe dl Dan Erceanu, directorul Bibliotecii Nationale, si sa-l arati la televizor cu catuse la maini (pentru o vina inca neclara) – in timp ce, pe de alta parte, prezinti prostituatele, proxenetii, violatorii si pedofilii cu spatele sau cu banderola pe ochi ca sa le cruti imaginea, arata ca nivelul coruptiei nu e deloc limitat – ci intrece orice limita. E drept ca si justitia e legata la ochi – probabil tot pentru a-i proteja imaginea. Dl Nastase e convins insa ca la noi coruptia nu e pe masura faimei pe care si-a dobandit-o in toate rapoartele si raporturile internationale pretinzand ca -nu exista un aparat de masurat coruptia-. Cum nu exista? Exista statisticile! Cand 54% dintre romani declara ca o duc mai rau decat anul trecut (in conditiile unei cresteri economice de 5%), iar 21% declara ca traiesc pe datorie, asta ce inseamna? Procentele saraciei nu masoara si procentele coruptiei? Dar ce te faci cand aparatul insusi este corupt? Cand si actul politic, si actul managerial sunt corupte? In fond, incompetenta nu este altceva decat coruptie profesionala. Asa incat speranta dlui Nastase ca nu exista un aparat de masurat coruptia este pura (sau impura) iluzie. Aparatul exista si inregistreaza. Din cand in cand, aparatnicii insisi scot aparatele si se fotografiaza unii pe altii pentru a se putea inlatura. Dl Madalin Voicu, consilier al premierului, se simte atat de ascultat si inregistrat, incat a dat sfaturi la toata lumea: -nu uitati sa-i blestemati tot timpul-.
Si pe cine sa blestemam mai intai? Pe cei care maresc taxele intruna si ne pun sa le platim datoriile si greselile? Dar ce altceva facem decat sa platim coruptia, de ani de zile, si s-o realegem creandu-i tot ei frustrari? Dl Nastase il cita zilele trecute pe De Gaulle: -dati-mi o majoritate ca sa pot conduce tara-. Fie vorba intre noi, de cand cu political correctness, e mai bine sa fii minoritar. Nu se vede cat de rau o duce majoritatea?
