Ploua cu intalniri: premierul Tariceanu s-a intalnit cu patronatele si sindicatele carora le-a propus -pactul fiscal- si cu liderii partidelor parlamentare carora le-a propus pactul european, respectiv crearea -a doua culoare- pentru degajarea ambuteiajului provocat in parlament de regulamentul menit sa duca la schimbarea dlor Vacaroiu si Nastase. Greu de urnit! La Senat s-au votat cateva articole dar la Camera, dl Nastase a reusit sa inchida usa in nas atat regulamentului (astfel ca acesta nici n-a patruns in sala) cat si celor care-i cer sa plece acolo unde i-este partidul, adica in opozitie: -poate pleaca ei, poate ca ei ne incurca-. Vazand ca n-o poate invinge, premierul a chemat opozitia la Guvern unde a propus separarea discutiilor. In zilele de dulce votam integrarea, in zilele de post, se consuma regulamentul. Pierzand batalia regulamentului, dl Tariceanu si-a pierdut si aliatii. PD a dezertat de la intalnire lasandu-l singur cu fosta coalitie a dlui Nastase – probabil la ordinul dlui Basescu pe care premierul tocmai il ironizase: -daca mergem pe ideea de simplificare a arhitecturii constitutionale… eu as propune sa desfiintam si armata fiindca ne apara NATO-. Dl Tariceanu n-a nimerit-o. Intai, fiindca dl Basescu n-a propus desfiintarea parlamentului ci reducerea la o camera si apoi, fiindca si armata si-a redus efectivele si -arhitectura- foarte mult si trece la profesionism renuntand la serviciul militar obligatoriu. Poate ca premierul prefera ideile de arhitectura ale dlui Patriciu – sa facem afaceri, nu razboi cu PSD – dar ii trebuia un exemplu mai convingator. Nici comparatia cu Marea Adunare Nationala nu tine: MAN era obedienta nu pentru ca era unicamerala ci fiindca aveam dictatura. Puteau sa fie si trei MAN si tot YesMAN era – si la fel de smirna statea. Sigur ca PNL are tot dreptul la alta opinie decat dl Basescu sau sa considere ca problema in sine nu constituie o urgenta (ceea ce e si adevarat) – dar ar putea sa-si aleaga argumente mai destepte si nu culese de pe jos. Surpriza parlamentului unicameral este ca dl Basescu insusi a adus-o din America unde a dobandit-o absolut ocazional. Probabil ca si presedintele a fost luat prin surprindere de -nervii- produsi de ideea sa iar efectul l-a incurajat: daca enerveaza, imi place, inseamna ca-i buna. Mai inseamna si ca lumea politica are nervii slabiti de ploaie si cum fulgera cineva, cum isi pune gluga-n cap: -este un an extrem de ploios (a observat premierul), nu s-a mai intamplat asa ceva de 200 de ani-. Ploi istorice, putem zice. Din cauza lor, s-ar putea ca dnii Basescu si Tariceanu sa intre in istoria viiturilor drept cei doi lideri de pe vremea podului de la Maracineni.
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane