Atac de panica

Intalnirea de la Cotroceni dintre presedintele Iliescu si familia sa politica (PSD) n-a fost tocmai senina. A rezultat atat din relatarile sumare ale celor prezenti, cat si din informarea oferita de dra Cretu, ca dl Iliescu, in virtutea -legaturilor afective fata de PSD- si -a istoriei din ultimii 15 ani- – altfel spus, dupa o convietuire de 15 ani – a cam ridicat tonul la consoarta cerandu-i -o mai mare apropiere de oameni si nevoile lor-. Apropiere periculoasa, daca stai sa te gandesti: nevoile oamenilor miros urat pentru inodorele personaje din PSD iar apropierea acestora starneste nevoi neplacute oamenilor: in primul rand – de a nu-i vedea. In ciuda discretiei care a insotit ciocnirea presedintelui de partidul sau preferat, se pare ca dl Iliescu a amenintat chiar cu despartirea daca PSD nu-si baga mintile in cap, nu se restructureaza mai repede, nu da semnale ca lupta impotriva coruptiei si birocratiei, nu-si ascunde elicopterele si nu-si desemneaza candidatul la presedintie. Fara indoiala, dl Iliescu simte ca -lucrurile pot sta mult mai rau la toamna- si nu-i surade ideea de a se intoarce in fruntea unui partid invins si, mai ales, atat de compromis. A lasat un partid victorios si sa primeasca un partid odios? Se pare ca mostenirea PSD il sperie in primul rand pe dl Iliescu – desi se supara degeaba pe el: in fond, cum l-a crescut, asa il are. Cateva semnale catre electorat PSD a dat totusi dupa alegeri: votati ce vreti, ca tot noi castigam presedintiile judetene. Cat mai exista tradatori in tara asta, ne descurcam si-i cumparam. De fapt, si ceea ce a cerut dl Iliescu partidului sau e tot o falsificare: sa devina altul, mai modest, sa mimeze apropierea de oameni, sa se restructureze. Ce iluzie! Daca PSD nu s-a restructurat in primii ani de guvernare cand si-a aparat cu dintii baronii si s-a folosit de ei, cum s-o mai faca acum? Cine-l mai crede? Si cum s-o faca daca PSD e primul dependent de sistemul vicios pe care l-a creat? Oricate capete ar taia, vor rasari altele, la fel de contaminate – caci organele-s sfaramate si maestrul e nebun. Cat despre candidatura la presedintie, e limpede de ce dl Nastase ezita si amana sa si-o anunte: simte, pesemne, chiar si din elicopter, ostilitatea pe care o trezeste persoana sa in tara – este si motivul pentru care, atunci cand a vorbit despre candidatura, a facut-o departe de tara, la Istanbul – si se teme sa nu iasa din cursa intarit si maturizat (ca dl Geoana) dar invins. In fond, e singurul titlu ce-i lipseste din biblioteca. Cat timp PSD s-a aflat la raport la Cotroceni, in tara s-a produs -furtul secolului- – realizat de un sofer care a disparut cu o suta de miliarde de lei. Ziarele s-au grabit cu calificativele. Intai, fiindca in acesti primi patru ani ai secolului, in mod sigur cel mai mare furt din tara nu-i apartine soferului. Furturile cele mari le-au facut cei de pe banchetele din spate – si nu in miliarde de lei, ci de dolari. Si apoi, fiindca secolul e abia la inceput.