Mai sunt două zile până la duminica electorală și pe piață se afișează ultimele prețuri. Cel mai mare a fost oferit, ca de obicei, de Gigi Becali: 300 de milioane pentru comunitățile unde PNG ia peste 15% plus câteva minciuni din partea casei. "Dau bani în toate satele și voi minți în numele Domnului și fac orice ca să-i înving pe ăștia" a anunțat latifundiarul Stelei precizând că "aș da oricât ca să cumpăr și dreptatea, dacă s-ar putea". Cam târziu. Dreptatea e ca și cumpărată. Becali a anunțat că dacă va fi votat se va duce la Parlamentul European cu avionul particular, îl va gara acolo două zile, după care vine acasă. PE s-ar trezi astfel într-o premieră mondială absolută iar România ar deveni singura țară al cărei reprezentant vine la serviciu cu avion-taxi. Să sperăm că vom fi scutiți de asemenea circ chiar dacă Becali ar putea ului Europa cu zicerile sale abisale: "problema mea știi care e? Că n-am niciuna!" Într-adevăr, România e cea care are o problemă cu politicienii ei. Vedetele referendumului și ale alegerilor, respectiv dnii Băsescu și Tăriceanu, se ceartă pe votul uninominal precum Mihaela Rădulescu și Andreea Marin pe operele de caritate. Președintele a contestat legea asumată de premier întrucât permite accesul în Parlament a unor persoane nevotate în timp ce dl Tăriceanu pretinde că prin uninominalul său "Băsescu vrea un fel de dictatură de catifea: prin majoritatea relativă a voturilor, PD și-ar asigura majoritatea absolută în Parlament". Păi, asta e valabil și pentru PNL dacă obține majoritatea relativă. Premierul preferă însă dictatura de stambă: prin minoritatea absolută își asigură majoritatea relativă în Parlament unde schimbă toate legile cum vrea. Înainte de a afla la ce procente se pot aștepta ca să știe ce vor negocia, liderii partidelor se chinuie să dezmintă "speculațiile" pe care le lansează ei înșiși. Liberalii au infirmat "singura variantă funcțională cu PSD" anunțată de propriul ministru Păcuraru precizând prin Bogdan Olteanu că "o nouă axă politică se va contura abia după alegerile din 2008". Ceea ce se va contura nu e o axă ci o taxă politică – pe eșecul dreptei care iar s-a spart ca proasta în trei secte. Din partea cealaltă, dl Flutur dezminte și el orice axă creștină: "PLD nu va fi, în niciun caz, frate de cruce cu PD". Asta s-ar putea să fie adevărat. Politicienii nu sunt niciodată frați de cruce ci (vorba dlui Iliescu) frați cu dracu' până trec puntea. Și mai ales până împart banii pe ea.
