Biopsia

Proaspat intors din Japonia, presedintele jucator si calator Basescu a anuntat ca va prezenta in cadrul unei conferinte de presa, luni seara, filmul rapirii ziaristilor in Irak. Proiectia a fost programata la ora 19, direct in jurnalele de seara, dar, conform avertizarilor, -ceea ce nu poate fi facut public- va astepta 50 de ani – in speranta ca secretele respective se vor descompune pe cale naturala. Slaba nadejde! Cativa baroni de opinie, ei insisi campioni in obtinerea publicitatii de stat ori in deplasari sponsorizate de ambasade arabe, au analizat pe indelete, cu mare exigenta, atat inainte cat si dupa proiectie, rapirea celor trei si contractele din spatele ei. Pana la premiera oficiala a filmului de la Cotroceni, unele secvente au aparut pe micile ecrane in chiar relatarile protagonistilor. Astfel, Marie Jeanne Ion a povestit ca in timpul turnarii celebrei casete a ultimatumului, cu Sorin Miscoci si Munaf in hainele portocalii ale condamnarii, Ovidiu Ohanesian s-a blocat atat de tare incat a fost incapabil sa-si rosteasca replicile si a fost batut de teroristi. In schimb, Marie Jeanne – relata Ohanesian – dirija filmarea si tipa la rapitori. Ce scena! Un barbat e batut iar o femeie striga la teroristi dirijandu-i cu -un curaj nebun-. Astazi stim ca nu numai curajul ei a fost nebun ci si creierul lui Hayssam care a initiat toata povestea din spital -in plina criza de schizofrenie-. Normal! Ce acoperire mai buna exista pentru criminali, afaceristi, spioni si infractori decat o boala psihica? Si ce alibi e mai bun decat un spital? Numai ca schema asta nu mai tine. Unul din procurorii romani veniti de la Bagdad cu marturiile complicilor lui Hayssam si Munaf soptise deja ca -Ohanesian e sincer- in timp ce unul din ziaristi a fost complice cu rapitorii -pana cand lucrurile au scapat de sub control-. Ghici ciuperca, cine-i? Daca Ohanesian e sincer si Miscoci e operator, nu ramane decat eterna pista: cherchez la femme Ion. Ar fi culmea ca, dupa ce fostul prefect PSD de Buzau Vasile Ion a calcat in picioare steagurile Aliantei, fiica sa Marie Jeanne sa fi calcat in picioare steagul tarii. Poate ca totusi nu e adevarat. Dar daca este, n-are rost sa ascundem aceasta mizerie pentru ca altminteri schizofrenia si criptoteroristii deghizati in ofiteri sau rezervisti ai serviciilor secrete, in oameni de afaceri, in politicieni sau in stapani ai imperiilor mediatice isi vor face de cap in continuare tinandu-i ostatici chiar pe cei care detin puterea. Filmul rapirii este, de fapt, radioscopia puterii si biopsia sistemului. Cata vreme sistemul recicleaza la nesfarsit cadre si tumori comunisto-securiste e limpede ca vom trece mereu dintr-o criza in alta.