Capra

Exact când declara, după summit-ul Nato din Țara Galilor, că „am avut un set de obiective și toate au fost atinse” (comandament Nato în România, întărirea prezenței Nato în Marea Neagră) punând România în siguranță de un eventual atac (care ar primi „reacția năprasnică a NATO”), președintele Băsescu era amenințat în țară – nu de Rusia – ci de o ultimă suspendare cerută de candidatul Grivco, Tăriceanu. Sinistru personaj. Seamănă cu „portretul lui Dorian Gray”: un manechin frumușel ajuns sperietoare de ciori. Auzind această intenție (Tăriceanu a făcut și calendarul suspendării, sarcină care-i revenea înainte lui Felix), dl. Băsescu a izbucnit în râs – deși nu era cazul căci România apărea ca o țară de nebuni pe care nimeni, nici măcar Nato, n-o poate apăra de proprii dușmani interni. „Intru în campanie și n-o să le fie bine” i-a avertizat dl. Băsescu. Niciun partid nu s-a arătat însă interesat de planul lui Tăriceanu. Deși numără zilele până crede că ajunge la Cotroceni, PSD preferă „să se concentreze asupra victoriei lui Ponta”. Adică asupra suspendării României. Premierul n-are nici măcar două minciuni la un loc. În 3 sept. anunța că „am obținut pentru România cel mai important portofoliu în CE, al dezvoltării regionale” și că dl. Băsescu „a avut suficientă rațiune” ca să nu comenteze nominalizarea pe șest a Corinei Crețu (cum au făcut Iohannis și Blaga), pe 4 sept. îl acuză pe dl. Băsescu că „aseară a contestat” telefonic candidatura dnei Crețu și de-aia riscăm să pierdem dezvoltarea ajungând la „ajutor umanitar” iar pe 5 sept. zicea că pe Băsescu „nu-l mai ascultă nimeni la Bruxelles” și o să primim un portofoliu important dacă n-o mai atacă nimeni pe dna Crețu „ca să moară capra României”. Problema este însă că dna Crețu, respectiv capra României în viziunea premierului, figura din 30 aug. la „ajutor umanitar”. Înainte de scrisoarea opoziției. Așa că toate oscilațiile lui Ponta nu sunt decât o penibilă încercare de a găsi vinovați pentru eșecul său. Dacă primim un portofoliu important, e meritul său, dacă-l pierdem e vina lui Băsescu, Iohannis și Blaga. Asta-i regula în califatul lui Ponta: cine greșește aruncă vina pe cine urăste. De ce-au țipat la capra noastră? Ce dacă-i râioasă? E cu coada sus. Căprarul Ponta a pus gând rău însă întregii Europe: „peste cinci ani mă văd asigurând președinția UE”. Asta-i mai lipsea bătrânului continent! N-are destule amenințări? Deocamdată, după opinia lui Oprea primii amenințați suntem noi: „Ponta este președintele pe care România îl așteaptă de 25 de ani”. Poate China! Sau poate că nu-l așteaptă decât propria criză de identitate. Așteaptă și el să afle cine e și ce vrea – ca să știe ce să le spună ălora la telefon.