Cartusul

Moţiunea de cenzură iniţiată de PD şi PLD împotriva guvernului Tăriceanu a început să cadă (câte-un pic) încă de la depunere când dl Bogdan Olteanu a prins pe listă doi Fluturi în loc de unul şi a descoperit semnatari plecaţi peste hotare – după care unii semnatari (ameninţaţi de şefii lor din PNL şi PSD) au început să-şi retragă iscălitura. E greu să fii în opoziţie, mai ales când o parte din ea se află la putere. Dl Geoană a şi declarat de altfel că moţiunea PD reprezintă -un cartuş tras în gol- care -perpetuează prezenţa guvernului-. Rezultă – ceea ce era de demonstrat, din punctul de vedere al PD – că PSD va vota împotriva moţiunii alături de PNL şi UDMR. Nicio noutate. Ştia toată lumea că PSD e al treilea membru al Guvernului – dar mai multă transparenţă decât atât e greu de obţinut câtă vreme partidul dlui Geoană se teme şi de anticipate dar şi de titularizarea la guvernare. Aşa încât, după ce pornise vijelios în căutarea unei majorităţi prin consultări şi negocieri, dl Geoană a renunţat brusc la aceste prerogative pe care şi le însuşise în urma înfrângerii la referendum şi le-a retrocedat dlui Băsescu: -până la urmă, preşedintele României va trebui, în transparenţă, la consultările cu partidele, să spună care ar fi tipul de guvern şi de majoritate pe care eventual le-ar prefera-. Grija dlui Geoană pentru preferinţele dlui Băsescu ar fi înduioşătoare dacă n-ar trăda, de fapt, confuzia: nimeni n-a reuşit să înţeleagă din trimiterile dlui Băsescu la rezultatele alegerilor din 2004 şi de la referendum ce propune preşedintele. Rămâne de văzut dacă preşedintele însuşi a înţeles ce-a vrut să spună prin -majoritate democratică şi rapidă-. Unii au dedus că ar fi vorba de o împerechere a rezultatelor (PSD din 2004 plus PD din 2007) numai că această iubire interzisă (de programul PD) ar însemna sinuciderea cuplului. Alţii au înţeles că e vorba de excluderea rezultatelor: sau PSD sau PD, fiecare cu majoritatea lui. În fine, unii susţin că preşedintele vrea refacerea Alianţei PD-PNL dar fără gruparea Tăriceanu-Patriciu în timp ce dl Tăriceanu vrea refacerea CDR în jurul PNL prin fuziuni cu PC, PNŢCD, PIN şi AP. Altfel spus, dreapta s-ar împărţi iar în două (ca-n 2000) avantajând iarăşi PSD – ceea ce ar fi adevărata soluţie imorală. Probabil însă că de acum încolo toate soluţiile vor fi imorale. Jucându-se excesiv cu ele, preşedintele a răspuns unor ziarişti care l-au întrebat ce şi-a dorit pe când era copil: -să nu fie ziarişti care să pună întrebări-. Reiese că micul Băsescu era asaltat de presă încă de la creşă. Orice copil ştie însă că e mai bine să-ţi pună întrebări ziariştii – decât medicii sau procurorii.