Case

La reuniunea -ratificarii- de la Snagov, cei sapte premieri ai tarilor invitate sa adere la NATO au hotarat sa se sprijine reciproc iar dl Nastase a precizat inca o data ca -nu ne-am propus sa alegem intre NATO si UE- considerandu-le complementare. E adevarat. Ca dovada: sediul misiunii noastre de la Bruxelles unde investitia de 7 milioane de euro demonstreaza in sapte etaje ca Romania pune mare pret pe UE. Si acolo, premierul a tinut sa-si exerseze umorul declarand ca e bucuros sa inaugureze -pe langa multele case pe care se spune ca le-as avea- si un bloc la Bruxelles. Dl Nastase a avut, de altfel, o saptamana in care n-a prea lasat foarfeca din mana. Cateva zile mai tarziu, premierul si-a trecut in palmares -inca o casa-, inaugurand Muzeul National al Hartilor si Cartilor vechi unde si-a donat propria colectie. Gestul e frumos – dar de ce trebuia un muzeu special pentru colectia dlui Nastase? Nu existau suficiente muzee care s-o primeasca? Doar asa, ca sa mai intretinem un muzeu? Si ca hartile si cartile dlui Nastase sa nu se amestece cu altele? A treia casa inaugurata a fost -Casa Academiei- unde insa premierul a intarziat putin lasandu-l pe dl Iliescu sa intrebe nelinistit de cateva ori: unde este Adrian? Dl Nastase avea sa marturiseasca apoi academicienilor ca desi pusese -gand rau- cladirii – -vroiam s-o transform in sediul guvernului pentru ca era aproape de Parlament-, a renuntat intrucat -presedintele Iliescu a fost avocatul academicienilor-. Readusa la termeni academici, relatia dintre presedinte si premier avea sa se confirme si in cazul alocatiei unice pentru mame unde cei doi s-au aflat pe aceeasi lungime de unda. Surprinzator, dl Nastase, care n-a fost de acord cu impozitarea salariilor mari cu 80% propusa de dl Iliescu, a subscris acum la egalitatea pampersilor: -o pereche de pampersi costa la fel si pentru o familie bogata, si pentru una saraca- facand disocieri subtile intre mame si masini: -trebuie asigurari pentru masinile care se ciocnesc dar asigurare pentru femeile care risca sa nasca este aberant. Era o intreaga smecherie care i-a enervat pe multi-. Smecheria cea mai mare e ca se iau bani de la femeile care castiga mai mult si se dau la cele care castiga mai putin – ca intr-un soi de reeditare a luptei de clasa. Ideea nu putea sa nu-i placa dlui Iliescu: -deci e un efort de solidaritate sociala-, care -creeaza sanse egale tuturor copiilor-. Pardon! Dupa cum a declarat dl Marian Sarbu, indemnizatia revine numai mamelor -asigurate-. Prin urmare, cu toata egalitatea lor, copiii nascuti de mame din mediu rural si de minorele fara serviciu – adica exact cele care-si abandoneaza copiii in spitale sau ii arunca la ghene si care n-au auzit in viata lor de pampersi si de anticonceptionale – nu beneficiaza nici de solidaritate si nici de banii care poate le-ar salva viata. Sarcastici cu mamele, guvernantii au dat totusi o satisfactie tatilor, anchetand afacerea gazonului de pe Stadionul National si descoperind ca daca era lasat in legea lui, acesta ar fi aratat mai bine decat arata dupa tratamentul aplicat de fratele lui Oprisan. Trebuie sa fie ca operatia estetica facuta de Maria Vlas – in urma careia arata mult mai prost. Deloc impresionat de aceste aventuri, PUR a cerut guvernului -sa se implice in dezvoltarea agriculturii-. Ce imprudenta! Daca se implica guvernul si in terenurile agricole, exista riscul sa ne trezim cu nisip in loc de grau si cu goluri in loc de porumb. Cu ce mai facem coliva reformei?