Moțiune de cenzură mohorâtă la PNL: susținătorii convocați în parcul Izvor pentru a pune presiunea străzii pe guvern au avut de îndurat ploaia și frigul – care țineau cu Ponta. Nici în parlament lucrurile n-au stat mai bine: de partea moțiunii au fost PNL, UDMR, Geoană și PMP (207 voturi față de 275 necesare) iar de partea lui Ponta au fost și sunt PSD, UNPR, ALDE și minoritățile. Avantaj Ponta. Măcar s-au separat apele, a zis dna Gorghiu care a făcut apel până în ultima clipă la Dragnea și Oprea „să aleagă între egosimul de a sta la putere și binele public”. Le-au ales pe amândouă: rămân la putere unde sunt mereu în opoziție cu binele public. Ministrul Justiției, verișorul Cazanciuc, a profitat și el de timpul nefavorabil: „timpul va demonstra că dna Gorghiu n-are căderea morală să vorbească de Ponta”. Într-adevăr, căderea morală a lui Ponta e inegalabilă. Inculpatul a declarat din nou că demisionează dacă are garanția președintelui că va desemna un premier din coaliție în timp ce Dragnea nu admite decât un premier din PSD. „E un șantaj ordinar la adresa președintelui” a constatat dl. Băsescu pe când Ponta se bucura din plin de eșecul moțiunii: „alta nu mai au pe anul ăsta”. Așadar, a câștigat câteva luni de liniște. Și condamnatul Dragnea a obținut amânarea cu două luni a procesului la ÎCCJ exact când la Comisia Juridică din Cameră se discuta un proiect de lege al deputatului Manolache (finul lui Ponta) prin care completul de cinci al ÎCCJ era obligat să nu dea pedepse mai mari decât cele anterioare iar procurorii nu mai aveau dreptul de a face apel la o sentință ci numai inculpații. Întrebat de această coincidență, Dragnea a replicat: „deci să înțeleg că era făcut pentru mine? că mă așteptam și la asta”. Nu, nici vorbă! Cum să fie pentru el? E pentru toți inculpații. Către ei se îndreaptă toate gândurile bune ale politicienilor. Dragnea a respins însă oferta lui Manolache („nu susținem un asemenea proiect, regret că a apărut așa ceva în partidul nostru”), s-a delimitat de mitingurile uriașe ale PSD („o să vedeți și la Congres, nu mai facem manifestări pe care nu le putem plăti”) și a pus accentul pe modestie: nu-și ia consilieri de imagine („îmi port singur vorbele”), vrea „o stângă moderată și curată”, a apărut în public cu talpa dezlipită la un pantof și poartă „un ceas chinezesc de zece dolari”. Un bărbat atât de simplu, după vorbă, după port. Chiar și palatul său din Alexandria întins pe câteva străzi, cu parc și teren de tenis, e de-o vastă modestie (ziduri reci, frunze uscate, terase ude) și mai sobru ca o mănăstire. De-aia PSD nici n-a votat la moțiune: fiind sf. Chiriac Sihastrul, ținea post. Așa sunt ei, habotnici, țin toate posturile. Pentru ei.
