Dupa sarbatoriri si adeziuni inflacarate, aderarea la NATO a iscat si cateva dezbateri aprinse cu privire la costurile integrarii si la -vasalitatea- – din prudenta, a fost citat -Le Monde- – la care ar fi consimtit Romania intrand intr-un -imperiu- dominat de americani, ale caror interese nu coincid intotdeauna cu ale noastre. E posibil – dar niciodata n-o sa gasim pe lume o alianta pe gustul nostru. Sigur ca noi am vrea o alianta care sa ne apere si sa ne dea bani, dar care sa nu ne ceara nimic in schimb – insa acest lucru nu este posibil nici macar intre frati, unde si branza e pe bani. In ce priveste -vasalitatea-, daca Franta, Anglia, Germania, Spania, Italia si atatea alte tari mai puternice si mai orgolioase decat noi o suporta de ani de zile, probabil c-o vom putea suporta si noi. Sa nu ne amagim ca independenta rezolva totul: in lumea de azi, inseamna singuratate iar faptul ca esti singur nu te scuteste de probleme. Avantajul intr-o alianta, oricat de imperfecta, este ca problemele sunt comune si se rezolva solidar – iar sarcinile se distribuie pe masura fortelor fiecaruia. Asta nu inseamna ca NATO e infailibila si ca SUA detin reteta unica pentru toate crizele omenirii – dar tocmai de aceea e bine ca s-a largit: mai multe capete pot cantari mai bine si pot corecta anumite erori, cel putin teoretic. Unul dintre reprosurile majore cu care se confrunta NATO este daca democratia poate fi aparata prin limitarea libertatilor individuale si utilizarea dublei masuri. Cinic (sau pragmatic) ar fi sa spunem ca, de vreme ce dubla masura se utilizeaza totusi – prima dezamagire, dar nu ultima – e preferabil sa apartii NATO pentru a fi sigur ca ai parte de masura cea blanda. Logic si moral este insa ca aceste practici sa fie diminuate prin chiar interventia celorlalti membrii NATO – tocmai pentru a feri cea mai puternica alianta de contaminarea cu defectele celor slabi. Dincolo de aceste dispute normale – sanctionate cu superioritate de PSD care are fervoarea exagerata a pacatosului recent convertit – atasamentul oficial la NATO imbraca uneori forme grotesti. Faptul ca guvernul si Prefectura Arad au emis -certificate- care atesta -perseverenta dovedita la mitingul din 23 nov. si privilegiul de a fi strans mana presedintelui Bush- da masura felului in care un eveniment major poate fi compromis de o gandire minora. Urmeaza certificate pentru privilegiul de a strange mana dlui Nastase? Certificate pentru perseverenta de a vota PSD in alegeri? Penibilul nu s-a oprit aici: consilierul prezidential Dan Iosif cu cativa revolutionari au facut un mitingut la PSD, cerand guvernului sa renunte la alegeri anticipate si sa lupte impotriva coruptiei si a birocratiei. In ce-or fi intrand oamenii astia? In NATO sau la circ? Mai sobru, dl Gusa a anuntat o ampla reforma a administratiei publice. -N-o sa intru in prea multe tehnicalitati-, ne-a avertizat dansul anuntand ca e vorba de promovarea tinerilor -care pot sa acceseze trei-patru limbi straine- aducand -o modulare a relationarii in politica-. Ce-o fi in capusa dlui Gusa? Dansul ne-a asigurat ca -baronii PSD nu au magnitudinea negativa a celor din PNL sau PD-. De-aia considera populatia ca in timpul PSD coruptia a crescut, ca liderii sai acceseaza trei-patru vile, moduleaza comisioane si castiga licitatiile de magnitudine la pret redus? Dar, vorba dlui Nastase: -in politica nu e important sa ai dreptate, important e sa ai majoritate-. Majoritate au, dreptate ce le mai trebuie?
