Dl Iliescu s-a dus in Georgia pentru a reactiva -drumul matasii- – de care auzim de atatia ani si de atatea mandate (pana si suplinitorul sau, dl Constantinescu il desena pe servetele la receptiile oficiale) incat pare sa fie un subiect de conversatie nelimitat. Cu ocazia vizitei, dl Iliescu a primit si titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii din Tbilisi, unde, cum i se intampla adesea, s-a lasat prada amintirilor – atat din studentie cat si din prima presedintie, cand presedintele georgian, Sevarnadze, pe atunci ministru de externe al URSS, -a respins ferm sugestia omologului sau american de a interveni militar in timpul revolutiei din Romania din 1989-. Culmea este insa ca in timp ce dl Iliescu elogia faptul ca -un georgian- a refuzat ferm propunerea de a interveni militar in Romania, la Bucuresti, din cartea cuprinzand dialogurile dlor Petre Roman si Andrei Plesu cu Elena Stefoi, reiese ca -un roman- voia sa ceara interventia rusilor. Romanul era dl Iliescu – iar evocarea episodului ii apartine dlui Roman care spune ca -extrem de confuz- in acele zile, actualul presedinte -a revenit- cu ideea chemarii rusilor pe care insa au respins-o categoric Gusa si Iulian Vlad. E posibil insa ca ambele amintiri sa fie adevarate – si ca dl Iliescu sa fi avut atunci unul din putinele momente cand a fost pe aceeasi unda cu americanii. Se stie ca ideile proaste rasar cateodata simultan.
Oricum, cine ar fi banuit la inceputul lui *90 ca cei doi demnitari, Iliescu si Sevardnadze, vor trece secolul si mileniul tot ca presedinti: Iliescu, presedinte en titre in Romania, iar Servardnadze ca presedinte in Georgia – ambii dupa evenimente stropite din belsug cu sange? Ai fi crezut atunci, ca daca nu sfarsitul de seocl, macar inceputul de mileniu ii va prinde pe amandoi ca pensionari, traind cu bonuri la economat sau din amintiri, ca Paul Niculescu-Mizil, care tocmai si-a reeditat -Istoria traita- – la a carei lansare un istoric a cerut -o noua declaratie de independenta, care sa ne elibereze de tutela americana- – cata graba! Nici n-o avem si vrem sa ne eliberam? – asa cum -declaratia de independenta din aprilie *64 ne-a eliberat de sub tutela sovietica-. Ei, nu zau? Chiar ne-a eliberat? N-am mai avut nici o tutela sovietica timp de 35 de ani? Atunci inseamna ca independenta nu ne-a adus mare lucru – de vreme ce in *89 au murit oameni ca sa scape de ea! Plus ca, in zilele noastre, -independenta- de acest tip inseamna singuratate si izolare.
O fi independent Fidel Castro sau Saddam Hussein fata de tutela americana, dar vai de popoarele lor! Noi, de exemplu, suntem independenti de 13 ani si am realizat o saracie completa si o coruptie generalizata. Ce -tutela- straina ar fi realizat un dezastru mai mare? Speranta ar fi acum sa ne ia Occidentul sub tutela si sa vada ce mai poate repara. Cu gandul la viitor, 25 de parlamentari s-au si gandit sa-si asigure o pensie speciala, propunand o lege prin care sa li se asigure 64,5% din media indemnizatiei lunare, ceea ce, in opinia lor, -este mai mult decat acceptabil-. Cei 25 de alesi care se pregatesc sa astepte postasul – intre ei Mitzura Arghezi si Sergiu Nicolaescu – invoca faptul ca magistratii si cei din armata si servicii secrete au deja pensii, calculate cu alta masura decat pentru muritorii de rand. Si atunci, ce facem? Doua masuratori: una mica, pentru saraci, si alta mare, pentru nomenclatura? Atunci sa facem si kilogramul de carne mai greu pentru parlamentari, litrul de ulei mai mare pentru ofiteri, metrul mai mic pentru Mitzura si dolarul dublu pentru Nicolaescu. Ca sa se sature o data!
