Ziua mediului a fost serbată prin dezvăluiri privind agresiunea împotriva mediului: potrivit presei, un platou întreg din Bucegi, restituit la schimb, chipurile foştilor proprietari, a fost defrişat şi împărţit între diverşi apropiaţi ai fostului premier şi actualei auto-proclamate victime politice Adrian Năstase. De-ar fi singurul caz! Defrişările masive, fie în numele restituirii către foştii proprietari, fie în numele actualilor exportatori de cherestea, au continuat în toţi aceşti ani în paralel cu simpozioanele consacrate apărării mediului. De fapt, e vorba de apărarea mediului de adversarii politici iar efectele luptei de seră au făcut ca restituirile către foştii proprietari să ajungă, în majoritatea cazurilor, tot la foştii nomenclaturişti. În fine, se pare că procesul e aproape ireversibil iar ecologizarea mediului politic e dificilă. PD a depus o moţiune de cenzură abia la a treia încercare dar a reuşit să strângă semnăturile necesare utilizând tot deşeurile: deputatul Nati Meir, dat afară din PRM pentru escrocherii, autorul unei legi de graţiere a tuturor deţinuţilor şi un individ căruia niciun om sănătos nu i-ar da bună ziua de teamă că n-o mai vede înapoi, a fost primit în PD pe baza acestei iscălituri. Ce troc pe Boc! Moţiunea cade dar beleaua Meir rămâne. Din partea PNL, dl Orban, ministrul transporturilor în guvernul vizat, a declarat că moţiunea face un serviciu liberalilor fiindcă au ocazia să prezinte succesele conducerii ţării -pe un drum bun-. Nu chiar pe autostradă – ci pe un drum naţional care costă cât o autostradă şi e pavat cu bunele intenţii ale PSD de a conserva guvernul Tăriceanu şi de a-i smulge în schimb diferite posturi. Se spune că TVR este deja promisă PSD care l-a reactivat pe dl Al. Sassu în această direcţie. Oricum, pregătirile pentru următoarea etapă electorală sunt în toi: dl Băsescu şi PD-PLD încearcă să reînvie Alianţa DA iar dl Tăriceanu, PNL şi dl Emil Constantinescu vor să deshumeze CDR. Lupta dintre cele două răposate arată că biata dreaptă a trecut în rândul drepţilor unde rivalizează cu cimitirul vesel de la Săpânţa. Modernizarea clasei politice (clamată de dl Băsescu în ultimul timp) cu personaje ca Talpeş, Nati Meir şi Stolojan într-o parte, cu Emil Constantinescu, Marian Miluţ şi Dan Voiculescu în alta şi cu Iliescu, Hrebenciuc şi Geoană în cealaltă seamănă însă cu o supă veşnic reîncălzită şi înăcrită. Când crezi că s-a încheiat un capitol, hop! te trezeşti cu aceleaşi scheme şi aceiaşi indivizi în chip de (vorba lui Caragiale) pastramă-trufanda. Punct şi de la capăt: dacă repetiţia e mama învăţăturii, înseamnă că toţi repetenţii sunt taţii ei?
