Dupa ce-a anuntat dna Elena Udrea ca la 1 noiembrie -se incepe o campanie impotriva presedintelui de presa- printr-un trust -neimplicat pana acum-, la data respectiva s-a anuntat printr-un trust de presa mai implicat ca Parchetul a inceput sa verifice conturile bancare ale premierului Tariceanu si ale grupului Rompetrol. Iata ca grupul Elenei Udrea a fost mai iute de picior – desi a fost mult mai incet la gura decat s-ar fi cuvenit pentru o jumatate de Cocos: dezvaluirea despre telefonul dat de dl Tariceanu dlui Botos in cazul Patriciu a intarziat cu o jumatate de an – desi presedintele stia de el chiar de la premier: -eu i-am spus dlui Basescu la cateva zile de acel telefon-. Presedintele, care primise la randu-i un telefon de amenintare de la ziaristul dlui Dinu Patriciu, in aceeasi zi a arestarii, a tacut si el cateva luni amintindu-si episodul abia prin august. Se vede ca dl Basescu isi controleaza memoria doar trimestrial – de vreme ce in iunie nega razand ca dl Tariceanu l-a sunat pe dl Botos. Pe cine sa mai crezi? Oamenii acestia au transformat rasul in minciuna, lacrimile in prefacatorie, sobrietatea in pacaleala, eleganta in fals – si prietenia in complicitate. Probabil ca nici ura lor nu e sincera decat accidental – asa cum si logica le este pasagera: -daca dna Monica Macovei ar fi constatat o ingerinta a mea in justitie, sigur si-ar fi dat demisia-, a declarat premierul Tariceanu. Adica dna Macovei ar fi demisionat daca dansul ar fi calcat stramb! Asa, ca dna Musca. Morala e simpla: cine crede ca dl Tariceanu greseste, demisioneaza. In ce-l priveste, premierul considera ca interesandu-se de situatia dlui Patriciu si-a indeplinit obligatiile institutionale: -nu pot sa-mi bag capul in nisip ca strutul-. Atentie la nisip. Deocamdata operatiunea furtuna in desert ii fierbe la nisip pe cei suspectati ca ar fi obtinut profituri din manipularea la Bursa a actiunilor Petromidia. Inclus pe lista, dl Orban a cerut dlui Basescu capul dlui Botos din cauza acestei anchete pline de -ostilitate la adresa PNL-. Cerere inutila. Dl Botos si-a pierdut de mult capul printre atatea dosare care trag de el mai rau decat crocodilii iar presedintele nu pare dispus sa-l schimbe bizuindu-se tocmai pe acefalia acestuia in incercarea de a forta decapitarea premierului. Ce fel de anticoruptie va rezulta de aici, e greu de anticipat cata vreme miza luptei este ea insasi corupta. Din cauza deconturilor din Alianta, conturile din Monaco ale dlui Hrebenciuc au si fost uitate. Dl Hrebenciuc ar trebui (vorba dnei Stanoiu) sa-i spuna si dnei Udrea -draga Elena- si sa se -gudure- pe langa dl Basescu: n-om fi prins noi crocodili dar am prins destule lacrimi de crocodil.
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane