Cortina de fiere

Ce situatie! Tocmai cand ne bucuram, auzind la Praga, ca o data cu invitarea tarilor din est in NATO, -cortina de fier- a cazut definitiv, iata ca o cortina de fiere s-a ridicat tocmai intre vechi membri ai NATO, despartind Franta si Germania de SUA si Anglia in problema Irakului. Franta si Germania au avansat propriul lor plan pentru dezarmarea pasnica a Irakului (trupe ONU de supraveghere, marirea inspectiilor etc.) care a luat prin surprindere SUA, hotarate sa treaca la bombardament, dupa un ultimatumul de 48 de ore dat lui Saddam pentru a parasi tara. Fireste, nu e rau ca exista mai multe solutii si daca exista una care sa scape poporul irakian de Saddam scutindu-l de bombardamente, cu atat mai bine. In definitiv, dislocarea trupelor americane la granita Irakului costa mai putin decat utilizarea lor – si nu e de prisos: uneori e suficient sa arati puterea si fara s-o folosesti. Va fi posibila oare o restaurare a tabloului de la Praga unde toti liderii occidentali pareau o familie? Dar sa nu fim prea surprinsi: unde exista democratie, exista si opozitie si unde exista o familie, exista si certuri. Nici macar dnii Iliescu si Nastase, nascuti si crescuti in aceeasi familie social-democrata, nu mai reusesc sa-si potriveasca pasii si declaratiile. Faptul ca dl Iliescu a recunoscut ca populatia o duce mai rau decat pe vremea lui Ceausescu l-a cam iritat pe dl Nastase care s-a saturat de asemenea comparatii: -am sa-i rog pe colegii mei sa explice mai clar aceste masuri de reforma si protectie sociala, altfel, tot auzim comparatii cu *89-. Las* ca si comparatiile dlui Iliescu sunt complet neterminate: cand recunosti ca lumea o duce mai rau si ai fost presedinte 10 ani din 14, e cazul sa pledezi vinovat – nu s-o faci pe dezolatul. Dl Nastase a gasit, la randul sau, o scuza: -daca guvernele dinainte faceau ce trebuie, astazi aveam bani sa ne ocupam de pensii, de protectie sociala-. Guvernele dinainte au fost si ele, 10 ani din 14, tot ale FSN – PSD. Ca sa fi avut acum bani de pensii si protectie sociala, trebuia sa fi facut reforma adevarata (privatizari, restituirea proprietatilor) din *90, adica exact ce nu voia atunci partidul dlor Iliescu si Nastase – asa incat acum lamentatiile, regretele si, respectiv, polemicile lor nu ne consoleaza cu nimic. Nici in familia liberala, care parea sa-si fi castigat cateva procente de liniste dupa alegerea dlui Stolojan, lucrurile nu s-au calmat definitiv.

Dupa ce PNL a semnat un protocol de colaborare parlamentara cu PD, salutat ca un prim pas spre o opozitie de centru-dreapta, dl Dinu Patriciu a acuzat (la conferinta PNL – Bucuresti) aceasta combinatie cerand -fuziuni doar cu cei care pot gandi la fel cu noi- si nu -proptele-. Si considerand ca -trebuie sa-i obligam pe democratii care au vederi liberale sa vina in PNL, iar ceilalti sa se duca la PSD, in legea lor-. Dar cum sa -obligi- pe cineva sa-si desfaca partidul? Unde mai pui ca exista si liberali – dl Catarama, de exemplu, care s-a simtit aparat de dl Nastase in fata dlui Iliescu cand acesta s-a napustit sa ia 80% din veniturile celor bogati. De ce nu si casele? Si pamanturile, ca sa stim de-o socoteala. -Eu, ca om bogat, a marturisit dl Catarama, m-am simtit amenintat si singurul om politic care m-a aparat a fost Nastase-. De fapt, dl Nastase s-a aparat pe sine. Daca l-a aparat si pe dl Catarama, n-a fost cu intentie. Dar de cand a ramas dl Catarama fara aparare? A intrat fostul Comert Exterior iar in dizgratie?