La 14 ani de la revolutia din Timisoara, amintirile au obosit si s-au resemnat: in sala Operei doar 50 de oameni au participat la evocarea momentului cand ne-am castigat libertatea de a-l uita. Pana si dl Iliescu, de obicei atent cu aniversarile si comemorarile, proaspat ales presedinte de onoare al Blocului National al Revolutionarilor de sorginte pesedista, a trimis Timisoarei un mesaj de lemn din Elvetia unde repeta papagaliceste poruncile vremii: -sa fim solidari, sa consolidam sistemul democratic, sa slujim cu tarie interesul national, sa promovam valorile si traditiile pozitive ale natiunii noastre- continuand fara suflu: -sa luam exemplul celor care desavarseau statul national unitar-, -sa ne reconciliem cu noi si cu trecutul nostru-. Sa, sa, sa! Sasaiala n-a fost in zadar, totusi: regele Mihai a venit special de la Versoix pentru a inmana premiul -Omului anului- castigat de dl Nastase de la revista VIP. Am trait s-o vedem si pe-asta! Omul anului sau omul banului, majestate? In orice caz, tandemul de ocazie regele Mihai – premierul Nastase vorbea de la sine despre victoria revolutiei de partid – de la vladica pana la opinca. Si cand te gandesti ca acum 13 ani aceiasi oameni il scoteau pe rege din tara cu politia. Bine lucrat! N-a mai fost nevoie de pistolul lui Petru Groza, ci doar de talentul lui Radu Duda, printul guvernului Nastase, pentru ca perechea regalo-republicana sa primeasca aplauzele in picioare ale asistentei. Bietul rege! In mod revolutionar similar, Ministerul Culturii a dat si el premii -nationale- de teatru celor de pe scena sa laureatii fiind decisi de o comisie si de o lista aprobata de ministru. Darurile si festivitatile au continuat si la Parlament unde conducerea Senatului si-a oferit doua jepuri noi iar premierul s-a bucurat ca uriasa cladire a supravietuit tuturor atacurilor revolutionare: -unii au vrut s-o dinamiteze, altii s-o acopere cu pamant, altii s-o transforme in bordel sau in cazinou pentru toata Europa-. Edificiul a rezistat insa si adaposteste acum somnul alesilor si pritocirea a nenumarate legi care asigura haosul legislativ al patriei. Pentru tineretul PSD dornic sa patrunda in Palat, dl Ponta a pregatit o intalnire cu doi maestri ai reusitei: Mischie (Gorj) si Savu (Ialomita), care le-au impartasit secretele arivismului. Cele doua modele si-au prezentat reteta: au pornit de jos si au ajuns sus. Simplu ca liftul. Savu s-a bazat pe -simbioza relatiilor directe cu cetatenii- inca -dinainte- de revolutie iar Mischie a fost dascalit chiar de dl Iliescu: -daca mergi pe strada si nu te intreaba nimeni de vorba, atunci n-ai ce sa cauti sa candidezi-. Lectie de baza. Vorbesti cu oamenii, ce te costa? Se plang ei, te vaiti si tu, se enerveaza ei, te revolti si tu, reclama ei ca nu e dreptate, le dai dreptate. Vede omul ca ai suflet si te voteaza. Ce daca nu faci nimic pentru ei? Te duci si le vorbesti din nou: iar se plang ei, plangi si tu, se vaita ei, ii vaiti si tu – si o tii asa, cate mandate se poate. Cei doi au prins schema, au aplicat-o, astfel ca dl Mischie a ajuns aproape generos: -prin firma sotiei, adica a mea, ca sotia e a mea, am dat de mancare la 27 de oameni- iar dl Savu, aproape nobil: -sunt baron, ma ocup de cartea teritorial-administrativa sub tutela lui Adrian Nastase, astept inca doua legislaturi sa ajung principe in administratia teritoriala-. Decat principii, mai bine principe! Are curaj cineva sa-si imagineze aniversarea revolutiei peste alti 14 ani?
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane
