Umbrela NATO s-a dovedit utila chiar din primele zile: multimea adunata in Piata Revolutiei pentru a-l vedea si asculta pe George Bush a avut de infruntat o ploaie insistenta, care nu i-a domolit insa entuziasmul, chiar daca unii participanti marturiseau ca au fost mobilizati sub amenintarea ca li se taie prima de Craciun. Desi bine organizat, entuziasmul celor din piata a fost sincer, iar faptul ca acolo se aflau si regele Mihai, si fostul presedinte Constantinescu, si liderii Opozitiei, fosti detinuti politici, dar si activisti recent convertiti la NATO sugera sfarsitul definitiv – cum s-a spus – al razboiului rece. Sa ne mai intrebam cine l-a castigat? La noi, se vede cat colo ca l-a castigat dl Iliescu si PSD. Prima referire a dlui Iliescu in discursul sau a fost de altfel chiar la ploaie, pe care a considerat-o -o deficienta a naturii- suplinita de caldura participantilor. Presedintele Bush a fost mai norocos: chiar inainte sa-si inceapa discursul a aparut curcubeul pe care, evident, l-a semnalat incantat: -Dumnezeu ne-a zambit-. Daca dl Iliescu a reusit sa creeze singurul moment de tacere ironica anuntand ca -am declansat o lupta necrutatoare impotriva coruptiei si birocratiei-, presedintele american a smuls aplauze (programate sau nu) la fiecare fraza. A fost si singurul care i-a evocat si pe cei care au luptat pentru libertate si democratie cu mult inaintea guvernelor postdecembriste si a semnalat cladirea fostei Securitati ale carei -ruine- vegheau din apropiere. In Lituania, presedintele american a fost si mai explicit declarand ca -terorismul va avea aceeasi soarta ca nazismul si comunismul-. Singura nuanta ar fi ca nazismul si comunismul n-au prea avut aceeasi soarta. Sa speram ca nu vom vedea peste cativa ani niste slujbasi ai terorismului in fruntea luptei pentru democratie. -Invitatia la NATO este un vot de incredere-, a subliniat Bush, iar -promisiunile Aliantei sunt sacre: daca cineva va ataca Romania, SUA va fi umar la umar cu ea-. Asadar, nu mai suntem singuri: avem aliati puternici, avem inamici comuni. Intram intr-un exercitiu de solidaritate unde nu toate deciziile s-ar putea sa ne fie pe plac. Avem obligatii noi si reguli noi. NATO ne va apara de inamici externi dar nu si de noi insine iar securitatea externa nu va fi completa si sigura cata vreme nu vom asigura securitatea economiei, securitatea investitiilor, securitatea veniturilor populatiei. NATO va fi umar la umar cu noi dar nu va munci in locul nostru – iar vremea promisiunilor a trecut. Ca dovada, NATO regreta acum ca n-a prevazut o modalitate de excludere a celor care nu se tin de cuvant, cum este Ungaria, de pilda. Noroc ca noi suntem ortodocsi si respectam cu sfintenie pe cei puternici. Am slujit cu credinta URSS, vom sluji cu credinta si NATO – mai ales ca acum vom fi -puntea- intre NATO si Rusia. Dar, slava Domnului, vizita lui Bush s-a ispravit cu bine. Cei de la Antena 1 erau foarte speriati sa nu i se intample ceva, iar temerile lor nu erau neintemeiate. Chiar in Praga cea superpazita, secretarul general al NATO, lordul Robertson, a fost atacat cu rosii de doi tineri rusi -ziaristi- din partidul bolsevic care, considerand pesemne ca NATO s-a extins mai mult decat i-e plapuma, i-au strigat ca -NATO e mai rau ca Gestapo-ul si ca are mainile pline de sange-. Daca era asa, cei doi mici bolsevici nu mai ieseau intregi din sala – si nici ceilalti ziaristi nevinovati. Se trezeau gazati cu totii, murind ca la teatru.
