Curtea si cratita

Ziua de miercuri 6 iulie a fost asteptata cu sufletul la gura pe scena politica romaneasca unde Curtea Constitutionala (C.C.) urma sa rosteasca vestitul monolog: a fi sau a nu fi – in calendarul integrarii. Pachetul legislativ privind legile proprietatii si reforma justitiei, pentru care guvernul isi asumase raspunderea in parlament, astepta verdictul la contestatiile depuse de PSD, PRM si Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ). Faptul ca ICCJ, ai carui procurori nu-i gasisera nici o vina generalului Plesita pentru crimele sale impotriva disidentilor, descoperise in schimb, in pachetul legislativ disidente fata de Constitutie accentua teama de un esec. Cu un parlament in vacanta si un Raport de tara la usa, despachetarea insemna ratarea primului termen al integrarii. Asa incat, si presedintele Basescu si premierul Tariceanu au iesit la lupta in fata C.C. incercand sa obtina gratierea pachetului. Premierul anuntase ca va demisiona o data cu pachetul, in timp ce presedintele a avertizat ca -respingerea pachetului inseamna cert ratarea obiectivului 2007- si a cerut -Justitiei- sa-si mai spele din pacate (pe care i le-a insirat) salvand integrarea. Nu se stia daca adresanta, impovarata cu o asemenea raspundere a inregistrat apelurile intrucat in momentul respectiv (de ziua Justitiei) atat membrii C.C. ai PSD cat si cei ai ICCJ au absentat de la reuniune punandu-si aparatele pe robot. Nu se stia asadar daca presedintele Basescu, avand darul de a se face inteles mai bine de adversari – cu care are adesea un limbaj comun – decat de prieteni, a reusit sa convinga Curtea sa nu-si asume asemenea risc. Cum planul B de salvare nu exista, logica sugera ca C.C. al PSD nu-si putea permite paternitatea inca unui esec al integrarii dupa cel originar, din anii *90. Ambitia C.C. a fost insa mai puternica decat logica, asa incat pachetul a cazut lasand toate sperantele in seama presedintiei britanice a UE despre care dl Basescu e convins ca ne va asigura -un raport corect- si -o sansa deosebita-. Privita favorabil de Bucuresti, presedintia britanica a UE i-a cazut greu la stomac presedintelui francez: -nu poti avea incredere intr-o tara cu o bucatarie atat de proasta- al carei singur aport la UE ar fi -vaca nebuna-. Nu e singura data cand dl Chirac isi incruciseaza furculitele cu adversarii de masa: cu cativa ani in urma, intre Paris si Washington s-a aruncat cu cartofi prajiti. Cum pentru multi barbati atat dragostea cat si dragostea de tara trece prin stomac, ziaristii englezi si-au scos si ei cutitele transandu-l pe Chirac in felii de -vulgar, nedemn, rasist- si -snob-. Asadar, fetelor, ne integram la timp: in UE, marii barbati au trecut la cratita!