Cutite si pahare

In timp ce PSD s-a prezentat la raport la dl Iliescu – el insusi combatant electoral alaturi de oastea partidului – pentru a-i prezenta -cicatricele- (vorba dlui Geoana) dobandite in lupta, celelalte partide si-au tinut si ele sedintele de bilant. PNL si-a stabilit, de pilda, punctajul pe care trebuie sa-l obtina candidatii pentru listele parlamentare si obligatia celor alesi la locale de a nu-si parasi postul: -nu vom avea toleranta nici fata de cei care vor face partidul de ras si vor ajunge ca baronii PSD- – a anuntat ritos dl Stolojan. Pana una-alta, cu toata fermitatea, Alianta a impus ca presedinte al Consiliului Judetean Galati un baron gata facut, trecut prin cateva partide (stab PCR, PSM, PSD) si ajuns PUR pe mainile dlui Voiculescu. Foarte convingator! Ce sa creada cetatenii din Galati despre schimbare – dupa ce l-au avut pe Durbaca pe cap in toate regimurile si sub toate partidele? Dupa ce a anuntat si el ca lupta impotriva -structurilor- natale, dl Dan Voiculescu a lasat -modestia deoparte- si a gustat din -paharul victoriei- partidului sau – care a reusit in fine sa treaca pragul parlamentar – prezentandu-si candidatul la prezidentiale in persoana tanarului Codrut Seres, -neinfestat de doctrina comunista si crescut in spiritul corectitudinii si al muncii-. Ar reiesi ca dl Seres (36 de ani) a crescut in alta tara. Oricum, e de salutat curajul dlui Voiculescu de a incerca (dupa candidaturile cu doamne si domnite) cele mai estetice formule de esec. Daca PUR a gustat din paharul victoriei, din care (intre noi fie zis) a sorbit intotdeauna, in schimb la PNTCD a fost bataie in cimitir. La capataiul partidului, ucis de un procent necrutator, dl Ciorbea si-a dat cu greu demisia in favoarea dlui Ciuhandu, primarul victorios al Timisoarei, ramanand totusi in functie pana la Congresul din 7 august. Dl Ciorbea a explicat ca se teme ca partidul sa nu incapa pe mainile dlui Emil Constantinescu – desi fuziunea cu AP ar duce la reducerea cheltuielilor de inmormantare, caci si AP a pierit de acelasi procent incurabil. Pe de alta parte, si solutiile dlui Ciorbea, de a umbla cu partidul pe nasalie ba pe la PRM, ba la PUR, intrasera in putrefactie – ceea ce l-a facut pe venerabilul Ion Diaconescu sa-si puna mainile la nas: -daca e sa murim, sa murim pe spezele proprii, nu in bratele altora-. E greu de spus ce s-a intamplat cu partidul acesta si daca e sinucidere sau crima. Lumea l-a condamnat definitiv – asa cum n-a facut-o cu partidul mostenitor al PCR, caruia i-a dat cel putin trei alte sanse pentru a-si demonstra ineficienta si coruptia. Asta arata cam cata revolutie a fost si a ramas in Romania daca dl Iliescu a ramas titularul ei, daca oamenii sai conduc PNL – si daca liberalul radical Patriciu a propus o alianta cu PSD in teritoriu pe motiv ca democratia functioneaza prin cooperare, nu prin adversitate. Asta nu e democratie, e rafinarie. Globalizand, se pare ca diferenta dintre radical si ridicol se masoara in barili.