La Consiliul European de la Salonic Romania a obtinut -mai mult decat isi putea dori- si decat se astepta – dupa cum a recunoscut premierul Nastase: sprijin explicit pentru incheierea negocierilor in 2004 in vederea aderarii in 2007 in aceleasi conditii financiare cu ale predecesorilor. -Romania si Bulgaria, a conchis dl Romano Prodi, sunt castigatorii reuniunii de la Salonic-. Intr-adevar, nu se poate spune ca UE nu face tot ce depinde de ea pentru integrarea Romaniei. Mai ramane ca si Romania sa fie la fel de hotarata. Intorsi acasa, castigatorii de la Salonic, in loc sa se sperie de ce putin timp au la dispozitie pentru a-si dovedi compatibilitatea cu UE, au inceput sa se laude cu victoria greceasca, de parca acesta le-ar fi asigurat deja locul in UE. Premierul a intocmit un traseu al aderarii care incepe, ca-n Kipling, cu -daca- si se termina, ca-n lifting, cu dna Puwak: -daca vrem sa ne integram in 2007, trebuie sa incheiem negocierile in 2004, daca vrem sa incheiem negocierile in 2004, trebuie sa obtinem statutul de economie de piata in toamna lui 2003, daca vrem sa obtinem statutul de economie de piata in 2003, trebuie sa avem incredere in dna Puwak si colegii sai-. O fi de ajuns? Cam lung drumul, totusi, de la integrarea in 2007 si pana la dna Puwak. Chiar trebuie sa mergem atat de departe pentru a avea incredere in dna Puwak? In varianta scurta a aceluiasi traseu, premierul a inlocuit-o pe dna Puwak cu bornele reale: -pentru ca raportul de tara sa fie favorabil, trebuie sa rezolvam trei probleme: criteriul economiei de piata, reforma administratiei si reforma justitiei-. Una mai grea ca alta. Reforma justitiei pare chiar o gluma dupa ce procurorii si judecatorii s-au impartit in doua tabere care impart dreptatea fiecare in legea ei – si dupa ce procurorul general Tanase Joita a declarat recurs in anulare impotriva unei sentinte definitive care-l viza. Despre ce reforma vorbim cand Justitia e legata la ochi si supusa la perversiuni legislative aproape zilnic? Cele trei probleme dificile nu l-au impiedicat pe dl Nastase ca la intoarcerea de la Salonic sa considere ca -Romania a obtinut o nota foarte buna la examenul de Capacitate la integrarea europeana-. Faptul ca ditamai universitarii se lauda c-au luat Capacitatea e o veste buna pentru parintii si socrii lor. Sa vedem Bacalaureatul! Te-ai fi asteptat ca, in virtutea crizei de timp pentru rezolvarea celor trei probleme majore – sau macar pentru punerea lor in ecuatie – proaspatul guvern Nastase sa anunte – fara gluma – ca intra in cantonament sever pana la raportul de tara al UE pe acest an. Din nefericire, desi guvernul Nastase bis parea un guvern al negocierii cu UE, tinta sa e cu totul alta si ea a fost anuntata (imprudent) de premier chiar inainte de Salonic: -de anul acesta, guvernarea nu mai poate fi privita in afara campaniei electorale-. Bravo, salonas! Asta s-a inteles la Salonic? Ca UE se ocupa de integrare iar guvernul roman de alegeri? Aici dl Nastase se declara superdotat: -noi avem locomotive pentru toate sinele, altii, e adevarat, au numai vagoane incarcate cu fier vechi-. Direct amenintat de locomotivele premierului, dl Basescu a fortat alianta PNL – PD declarand ca ori se face pana-n august, -pentru ca PSD sa fie batut in alegeri-, ori -ne vedem fiecare de drumul lui-. Pentru ca PSD sa fie batut in cuie. Ar fi pacat totusi ca opozitia sa umble, ca data trecuta, pe doua-trei carari lasand locomotivele PSD sa deraieze cum vor.
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane
