Întreruperea programului serviciilor publice între orele 11-18 pe timpul codurilor roş-portocalii în loc să-i protejeze pe cetăţeni de caniculă mai rău i-a expus obligându-i la drumuri în plus. Cei care după câteva ore de coadă la ghişee n-au apucat să-şi rezolve problemele s-au văzut nevoiţi să facă alte două drumuri prin soarele amiezii plus crizele de nervi adiacente. Aşa că tot binele a fost spre rău – cum se întâmplă adesea în sistemul ticăloşit al valorilor. Guvernul şi-a ţinut el însuşi şedinţa săptămânală în intervalul interzis – când a discutat schiţa de buget pe 2008. Potrivit dlui Vosganian, bugetul menţine cota unică şi reduce CAS ceea ce înseamnă că-şi păstrează, slavă Domnului, însemnele liberale şi chiar papionul. Dovadă că în plină caniculă, premierul Tăriceanu a anunţat despăgubirile acordate agricultorilor îmbrăcat în costum de gală şi papion roz după ce anterior fusese admirat într-un Porsche decapotabil, perfect asortat la codul portocaliu şi la guvernul său veşnic decapotabil. Adevărul e că guvernul nu riscă să capoteze chiar dacă PSD a ameninţat din nou cu moţiune de cenzură din cauza subfinanţării primăriilor sale. La PSD însă ameninţarea cu moţiunea de cenzură a ajuns un tic nervos şi un semnal de avarie. Când nu mai ştie ce să spună şi n-are ce face, PSD dă telefoane de ameninţare cu moţiunea precum elevii nepregătiţi care anunţă bombe în şcoală ca să nu dea teză. Deşi ameninţarea PSD era clar un foc de tabără, geniştii politici s-au apucat s-o dezamorseze la tv atât de serios încât semănau cu poliţiştii zeloşi care închid strada pentru orice pungă de plastic. Dar paza bună trece primejdia rea – dintr-o parte în alta: câţiva criminali de excepţie au stârnit gazetarilor emoţii mai tari ca moţiunea. Buluciţi în jurul unui individ care-şi ucisese cu sadism prietena, juniorii celei de-a patra puteri îl îmbiau de zor la mărturisiri: -de ce-ai omorât-o, frate?-, -spune, prietene, ce ţi-a făcut?-. Să-i spui frate şi prieten unui descreierat dovedeşte o solidaritate cam ciudată. Se ştie că presa n-are mamă, n-are tată (şi nici şcoală câteodată) – dar nici măcar fraţi şi prieteni? Slăbiciunea camerelor tv pentru diverşi vinovaţi explică probabil şi deferenţa jurnaliştilor faţă de mofturile dlui Iliescu, care, supărat pe dl Băsescu fiindcă l-a citat (în presa străină) ca anchetat în dosarul revoluţiei şi mineriadei, i-a adresat o scrisoare deschisă unde-i atribuie -mentalitate fanariotă-. Dl Băsescu i-a răspuns acuzându-l de -propagandă sovietică- în loc să-l fi întrebat jurnalistic: politician onorabil, spune, frate, ce-ai avut cu Piaţa Universităţii? Zi, prietene, ce le-ai făcut studenţilor?
