Retragerea dlui Vosganian din candidatura la postul de comisar european – la doua zile dupa ce fusese audiat si trimis acasa de la Bruxelles si la nici doua ore dupa ce se lauda la tv cu aplauzele si solidaritatea colegilor din Delegatia Permanenta – a fost considerata -un gest de onoare- de cativa politicieni induiosati de soarta sa. A vorbi despre onoare in acest caz este mult prea mult. Gestul dlui Vosganian dupa ce esuase la Bruxelles unde candidata Bulgariei, ministrul Meglena Kuneva, fusese acceptata rapid era obligatoriu pentru scurtarea cat de cat a penibilului in care s-a plasat Romania prin aceasta candidatura ce sfida conditiile elementare de inscriere: notorietate la UE (care n-avea chef de incepatori) si detinerea unor functii reprezentative in tara. Ignorandu-le, premierul Tariceanu s-a jucat prosteste cu sansele Romaniei demonstrand ca aici se practica un obicei nesanatos: nu se cauta oameni potriviti pentru locurile potrivite ci locuri caldute pentru prieteni apropiati. Asa se explica optiunea pentru dl Vosganian, asa se explica numirea ca premiu de consolare a fostului ministru Atanasiu la AVAS. Nu se stie sigur daca a doua incercare de nominalizare facuta de premier va fi reusita intrucat ministrul de externe Ungureanu a refuzat oferta – probabil fiindca n-a vrut sa-i usureze dlui Tariceanu situatia si nici sa riste nimic. Daca-l numea de la inceput pe dl Ungureanu, premierul multumea si CE, si pe dl Basescu, salva si Ministerul Apararii, o lua inaintea Bulgariei numind un liberal – si scapa de un ministru pe care nu-l agrea. Asa, nu numai ca a suparat pe toata lumea dar si-a ingreunat singur soarta la a doua nominalizare. Partea proasta e ca vinovatii de acest esec n-au invatat nimic. Premierul a anuntat ca -a demarat procedurile- noii nominalizari – ceea ce inseamna ca si-a utilizat in continuare dreptul de a numi si de a gresi de unul singur – desi presedintele Basescu anuntase ca -se va implica- in aceasta nominalizare intrucat comisarul -nu reprezinta nici PNL, nici pe Tariceanu, nici pe Patriciu, nici pe Vintu si nici Securitatea- – ceea ce reprezinta confirmarea perfida a reprosurilor aduse dlui Vosganian (privind colaborarea cu Securitatea) pe care tocmai le dezmintise. E clar ca oamenii acestia si-au ascutit armele pentru un nou esec dezamagindu-l pana si pe Vanghelie: -acesti hoti prosti care sunt acum la conducere nu stiu nici sa conduca, nici sa fure-. Culmea prostiei e ca reusesc sa para ca le fac pe amandoua.
