Ca de obicei, dar mai abitir decât altădată, și în campania actuală politicienii redescoperă tot felul de antichități electorale pe care le scot la licitație sperând să obțină un procent bun din vânzare. Premierul a descoperit că Agențiile sale aveau lefuri mult peste "productivitatea" țării și că e nevoie de o lege a salarizării unitare a bugetarilor pe care a început s-o negocieze cu partidele și sindicatele (deși o avea în sertare de doi ani) fiind convins că "nu se poate realiza până la alegeri". Nu se poate realiza dar se poate discuta, nu? Ca să aibă ce ignora guvernul viitor când vine și el cu neamuri care trebuie plasate în agenții. În paralel, dl Tăriceanu a făcut o vizită la Iași unde a descoperit că locuințele pentru sinistrați sunt în grafic. Asta chiar e o descoperire importantă! Bravo! Și mii de mulțumiri campaniei electorale! Tot acolo premierul a descoperit că șoseaua de centură are doar două benzi și s-a enervat pe constructori: "voi credeți că țara stă pe loc?". De, oamenii se gândiseră doar la banda lor. O comisie parlamentară a descoperit și ea că N. Ceaușescu n-avea conturi în străinătate. Bingo! De parcă dictatorul era atât de fraier încât să depună banii pe numele său. Haida-de! Nici deștepții de azi nu fac o asemenea greșeală. În cazul "averii diavolului" intermediarii au și murit pe rând tocmai ca să n-o revendice și să n-o divulge lăsând beneficiarii să se bucure în liniște de bănet și să devină oligarhi și moguli, cu partide la scară. Justiția a decoperit și ea că generalii Chițac și Stănculescu sunt vinovați de crimele din revoluția de la Timișoara și i-a condamnat la 15 ani de închisoare. Cu această ocazie, generalul Stănculescu a decoperit că era mai bine dacă făcea "o dictatură militară" după revoluție în loc să predea puterea "cui nu trebuia". A greșit tabăra și destinatarul, adică – predând revoluția dlui Iliescu, la care se află și acum. Ca dovadă, pentru morții revoluției de după Ceaușescu, mult mai mulți, nu răspunde nimeni. Ce justiție îndrăznește să-l supere pe dl Iliescu – dacă nici de Pițurcă nu se poate atinge? Toată cooperativa din fotbal a sărit ca arsă când DNA a îndrăznit să-l ia pe selecționerul Pițurcă de pe aeroport pentru a-l audia în dosarul "valiza" cu blaturi. Ce bocete! Câtă indignare! Dar cine-i de vină că Pițurcă a ignorat toate citațiile? Și unde scrie că fotbalaurii sunt de neatins, indiferent ce fac? Adică indiferent că joacă Pițurcă, piruletă, pibarbut, nu iau niciun Pinalti?
