Zile de suspans şi adrenalină în politica patriei. La Parlament era aşteptată depunerea moţiunii de cenzură a PSD – iar la Cotroceni era aşteptat avizul comisiei speciale asupra unor dosare ministeriale înaintate de DNA unde dnii Chiuariu, Zsolt Nagy şi Babiuc urmau să afle dacă sunt apţi de urmărire penală au ba. Dintre aceştia, cel mai agitat a fost dl Chiuariu, ale cărui atacuri la adresa DNA şi a fostei echipe a dnei Macovei au făcut diferenţa: în timp ce dna Macovei a reuşit anularea clauzei de salvgardare pe Justiţie, dl Chiuariu face tot ce poate ca s-o obţină. Să sperăm că ineficienţa sa va triumfa şi de astă dată şi că nu va reuşi. De când moţiunea-capcană a PSD a explodat în toate partidele, dezvăluirile se ţin lanţ. Dl Ciuvică a găsit două hârtii de la SRI unde directorului i se semnalau (în 2006) -unele afirmaţii ale senatorului PNL Norica Nicolai- (prima) şi respectiv -un material referitor la intenţia PNL de a coagula un <pol de dreapta liberal>- în Republica Moldova precum şi reacţii după recenta declaraţie a preşedintelui Băsescu referitoare la -aderarea Republicii Moldova la UE-. Cele două adrese reprezintă în opinia dlui Ciuvică (şi nu numai) un caz clar de poliţie politică la adresa PNL. Adresele respective n-au antet – şi nici cap, după cât se vede – dar par autentice. În sprijinul autenticităţii lor pledează însăşi inutilitatea conţinutului. Din bileţele rezultă însă că SRI face poliţie politică şi asupra preşedintelui Băsescu. Dincolo de faptul că la SRI se notează orice prostii (ca şi pe vremea celorlalţi preşedinţi) şi că hârtiile ajung la -directorii- din presă, alarmant e că aceştia uită intenţionat ce înseamnă poliţie politică. Poliţie politică presupune pedepsirea celor care au anumite opţiuni şi opinii politice. Adică exact ce se întâmpla pe vremea lui Ceaşcă – şi ce-a păţit dl Ciuvică pe vremea PSD când a fost arestat pe stradă din pricina unui text. S-ar zice că anumite personaje (nu foarte străine, ele, de poliţia politică) vor neapărat să convingă lumea că România trăieşte în dictatură. Trăim, într-adevăr, într-o dictatură a corupţiei, vulgarităţii şi incompetenţei dar asta e altceva. Să susţii însă că există poliţie politică într-o ţară unde preşedintele a putut fi suspendat şi unde oricine poate spune orice înseamnă să falsifici realitatea. Să ne mai mirăm că după atâtea mistificări şi vicii de judecată dl Iliescu a ajuns un -democrat-? Uite, şi liberalul Crin Antonescu îi preferă -pe copiii naturali ai dlui Iliescu şi nu pe bastarzii săi-. A naibii poliţie politică! A făcut din democraţie – o biată doică la copiii şi copiile activiştilor şi securiştilor lui Ceauşescu.
