Referendumul din Irak prin care Saddam Hussein solicita un nou mandat prezidential i-a adus solicitantului satisfactia de a se vedea reales cu 100% din voturi la o participare la fel de unanima. Rezultatul e multumitor – desi te puteai astepta la 105%, judecand dupa scenele de bucurie jucate pe strazile din Bagdad. Probabil ca scapati de Saddam, irakienii s-ar bucura la fel de mult. S-au mai vazut cazuri. Oricum, referendumul reprezinta un progres fata de cel precedent, castigat cu numai 99,96% – semn ca acum sapte ani mai erau cateva persoane impotriva: poate chiar fiii sai care sperau sa-i mosteneasca tronul. Acum asemenea speculatii au disparut iar dictatura lui Saddam pare sa fi ajuns la perfectiune. Vazand bucuria irakienilor la vestea ca au reusit sa si-l puna in cap pe Saddam inca sapte ani, nu puteai sa nu le plangi de mila. Cine stie ce-i mai asteapta. Daca scapa de Saddam, nu scapa de razboi, daca scapa de razboi, nu scapa de Saddam. Ce-nseamna sa ai prea mult petrol! Oricum, combinatia petrol+Saddam+arme chimice reprezinta un cocteil Molotov absolut mortal. Nici absenta combustibililor nu asigura insa, automat, pacea. In Capitala, de pilda, celebrele contoare pentru caldura nu pot fi instalate in blocuri din cauza consilierilor PSD care n-au aprobat creditele BEI semnate de dl Basescu si nici licitatiile necesare. In prag de iarna, razboiul contoarelor ameninta sa dureze pana cand PSD isi va depasi pornirile saddamo-masochiste. Lucru destul de greu – caci ziarele mai dau o veste proasta: cica Guvernul se pregateste sa ne ceara sa platim si -a 13-a intretinere- la bloc in avans pentru anul viitor. Asta ce-o mai fi insemnand? Ca urmeaza sa platim si a opta zi din saptamana si a 25-a ora a zilei? Poate ca totusi o fi un zvon – ca sa ne bucuram cand nu s-o adeveri sau ca sa fim pregatiti cand o deveni ordonanta. Si fiindca am ajuns la asemenea constrangeri, fireste ca trebuia si un limbaj pe masura iar cel care s-a grabit sa-l ofere a fost senatorul PSD-PRM George Pruteanu cu legea SPP al limbii romane. Curios! Tocmai cand dl Iliescu participa la Congresul francofoniei. Pai, ori suntem tara francofona, ori nu vrem denumiri straine! Daca tacea, senatorul limbilor poate ca ramanea ce-a fost. Din pacate, s-a lacomit la capital politic rudimentar iar rezultatul a fost ca a devenit cel mai ridiculizat personaj al momentului: i s-au adresat scrisori in stil pasunist, i s-au dedicat cuplete umoristice si i s-a rascolit trecutul – deloc academic si in vadit contrast cu morga pe care o afiseaza. Au iesit la iveala din nou furtisagurile din tinerete precum si pacatele maturitatii – care au facut din celebrul senator o caricatura. Iata ca si -regiunile- furnizeaza scandaluri nationale. Din Iasi ne-au sosit in ultima luna cateva: Kurt Treptow, Pruteanu si, recent, cearta dintre primarul Simirad (proaspat intrat in PSD) si proaspatul prefect Neculai Apostol. Desi pare o disputa intre prospaturi, cei doi protagonisti reprezinta vechituri locale cunoscute. Agasat de aerele de Apostol ale noului prefect, Simirad ameninta sa paraseasca PSD, considera ca -Iasiul a avut intotdeauna o viata politica cam tiganeasca- si ca prefectul este -un om inteligibil- intrucat -reactiile sale sunt neasteptate-. La fel de inteligibil, Simirad i-a explicat dlui Constantinescu optiunea sa neasteptata pentru PSD: -si Stefan cel Mare, dupa decenii de lupta, s-a impacat cu turcii-. Numai ca n-a nimerit-o: PSD e din alta tara, mult mai dura.
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane