Vacanta n-a fost un sfetnic bun pentru oficialii nostri. Repezindu-se pana la Cernavoda pentru a inaugura un pod si pentru a sublinia ca Guvernul isi respecta intotdeauna promisiunile (a zis ca face pod, uite ca face podul), premierul s-a referit si la ape, respectiv la inundatiile care au distrus atatea localitati, si a gasit explicatia: -in anumite zone, santurile au fost colmatate, acoperite fie pentru realizarea unor mici culturi in fata caselor, fie pentru diverse parcari. Toate aceste locuri se razbuna-. Se razbuna si colmatarea logicii: de cand viiturile de 10 metri se impiedica de santurile din fata casei? Mai ales cand au luat casele cu totul? Simtind ca explicatiile sale din santul gandirii sunt cam subrede, dl Nastase a adaugat totusi ca -sunt si lucruri de mare anvergura care trebuie realizate-. Iritat de insistentele ziaristilor, premierul a refuzat sa comenteze cazul Oprisan (-lasa-ma, mai cu Vrancea acum! Stii in ce judet suntem aicea?-), considerand ca si-a facut datoria fata de presa (-am fost multumit ca ziarele au putut supravietui in aceasta perioada grea. Nu am vrut sa stric in nici un fel entuziasmul ziaristilor-), oferindu-i subiecte cu duiumul. Tema care a supravietuit cel mai bine vacantei sale a fost chiar gafa Guvernului de a fi ignorat UE cand a semnat acordul cu SUA privind imunitatea soldatilor americani in fata TPI. Ca sa nu lase presa fara -carlige- (vorba dlui Dancu), si Presedintia a lansat cateva provocari. Dl Iliescu i-a gratiat, de pilda, pe ofiterii condamnati pentru ca au tras in revolutionarii din Timisoara – la cererea regizorului Sergiu Nicolaescu, caruia-i plac grozav scenele sangeroase. Se pare insa ca excesul de tranzitie afecteaza memoria iar amintirile cedeaza chiar si acolo unde te astepti mai putin.
Cine-ar fi crezut ca dl Manolescu are amintiri atat de impacate despre epoca lui Ceausescu?
La Realitatea TV, renumitul critic a considerat ca absenta literaturii de sertar se explica prin aceea ca se puteau publica romane oricat de dure, fiindca, dupa Congresul al IX-lea, Ceausescu le-a oferit scriitorilor o deschidere pe care acestia au valorificat-o prompt prin cartile -obsedantului deceniu- (-Morometii- vol. II, al lui D.R. Popescu, volumele lui Buzura), care descriu ororile comuniste fara ca cineva sa le fi impiedicat. Faptul ca deschiderea se limita la perioada Dej si nicidecum la perioada Ceausescu nu parea sa fi intristat evocarile dlui Manolescu, pentru care si tezele din iulie *71, si cele de la Mangalia *79 au fost episoade pasagere: primele -au durat trei luni- iar urmatoarele doar -trei saptamani-. Daca mai erau si altele, probabil ca durau trei zile sau trei ore. Te si intrebi de ce-or mai fi protestat Paul Goma, Dorin Tudoran sau Mircea Dinescu, de ce-or fi emigrat atatia alti scriitori si, in general, de ce-or fi fost scriitorii nemultumiti? Si de ce o fi fost retrasa de pe piata antologia de poezie moderna, alcatuita chiar de dl Manolescu?
Mai ales ca, in opinia dlui Manolescu, dictatorul era -mare ticalos-, dar -destept- si -un politician exceptional, cu care nu cred ca politicienii de azi indraznesc sa se compare-. Ei, poftim! Ai fi putut sa juri ca dl Manolescu are memorie mai buna si gusturi mai rafinate! Vacanta face ravagii insa si in randul celor mai tineri. Proaspatul partid URR a inceput sa abuzeze de propriul umor, lansand campania estivala -Bolovani de cearceaf-, prin care distribuie gratis, la Costinesti, -bolovani cu Nastase, Vacaroiu si Iliescu- sub lozinca: -te odihnesti si castigi-. Pai, ce odihna e aia cu atatea persoane care sforaie pe cearceaf?
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane
