După ce a rămas fără contracandidați în competiția pentru șefia PSD fiind condamnat (iarăși!) să concureze singur, Liviu Dragnea a mărturisit livid și trist: „mi-aș fi dorit o competiție”. Poftim! O dorință avea și el și nici asta nu i s-a îndeplinit. Încă o dovadă că nici atunci când ești puternic și bogat nu ți se îndeplinesc chiar toate dorințele. Și ce mare lucru dorea? Doi-trei candidați mititei acolo care să-i țină de urât în campanie, să vadă lumea că în PSD democrația duduie. Dacă nici lui Dragnea nu i se îndeplinesc dorințele, ce șanse mai au muritorii de rând? Adică un om care, potrivit martorilor (Romică Părpălea, de exemplu) a făcut dintr-un județ o țară („în Teleorman e Coreea de Nord”) unde „toată lumea stă drepți” în fața conducătorului iubit, că nu poate face rost de doi animatori sau măcar de o majoretă care să animeze competiția? Sigur, putea să tocmescă vreo doi lăutari dar a preferat să dea dovadă de modestie: noi nu facem paradă de candidați, noi nu ne permitem decât unul. Să-i dorim succes în competiție și un loc cât mai bun. Poate chiar în primele trei. Dacă la putere toate partidele seamănă între ele, în opoziție fiecare partid e nefericit în felul său. După căderea moțiunii dna Gorghiu a rămas dezamăgită mai ales de generalul Oprea: „nu mi-am imaginat o secundă că Oprea va juca la două capete la infinit, aveam așteptări de la Oprea, acum nu mai am”. Semn că pierderea moțiunii a maturizat-o puțin. Cum să ai așteptări de la Oprea? Adică se aștepta să trădeze PSD? Asta e ca și cum ai aștepta minuni – fără să te duci la mormântul lui Arsenie Boca. Dna Gorghiu nici măcar nu și-a dat cu mir înainte de vot. Cum să te bazezi pe Oprea? Oprea e bărbat și bărbații (e știut) vin de pe Marte unde în urma lor NASA a găsit râuri de sare. De la sudoarea frunții. Cu sare pe rană dna Gorghiu (venită recent de pe Venus) a anunțat că PNL intră în grevă japoneză. Intrarea liberă. Ca și la DNA care se apropie de alde Tăriceanu. Potrivit denunțurilor, Tăriceanu ar fi primit o șpagă impresionantă (în afacerea Microsoft) pe când era premier. De-aia și înjura Tăriceanu de zor la procurori. Știa că, urmărind banii, vor ajunge și la el. Căpetenia baronilor din PSD, Marian Oprișan, a fost reținut în a comenta situațiile de acest gen: „justiția și dreptatea se împarte în sălile de judecată, nu la televizor”. La televizor și în gramatică amândouă se desparte de Oprișan iar Ioan Rus, fost de trei ori ministru PSD, se desparte de politică. A venit vremea, declară Rus, să se mai dedice și profesiei, proiectelor personale, afacerilor și familiei. Destul s-a dedicat țării, partidului, guvernului și (ocazional) Laurei Andreșan. I-a ajuns. Să fi ajuns DNA și pe strada sa?
