De cum s-au regăsit, dnii Ponta și Antonescu au rezolvat criza din USL Ilfov: Firea și Petrache și-au dat mâna, dna Firea a rămas în PSD și lucrurile au revenit la anormal – pe care dl. Băsescu l-a descris ca fiind „un picior în prăpastie”. Președintele a tradus astfel mesajul dnei Nuland, „ca emisar al guvernului SUA” și îngrijorarea acestuia față de recidivarea USL în atacarea statului de drept și a independenței justiției. Un mesaj la fel de sever s-a înregistrat și în PE unde țările din UE care nu respectă statul de drept vor fi amendate prin tăierea fondurilor. În opinia dlui Băsescu „premierul și dl. Antonescu au adus țara într-un moment dificil” sădind „neîncrederea că progresele din justiție sunt ireversibile” și împingându-ne „în prăpastia izolării”. Nu numai SUA și CE au observat derapajele ci și „Vocea Rusiei” care jubila văzând că Ponta îndreaptă România spre Rusia și China, viitoarele borne ale lumii unde China va lua locul SUA iar Rusia pe al UE. Cine- deștept și are viziune, zicea vocea, o ia din timp într-acolo. Uite că are și PSD viziune! Macabră, ce-i drept. Poate că e absurd să ne temem de pe acum de o asemenea răsturnare globală, dar, vorba filozofului, cred tocmai pentru că e absurd. Dl. Antonescu, reconfirmat drept candidat USL, i-a reproșat imediat președintelui „afirmațiile grave” cum că suntem pe marginea prăpastiei băgând „concetățenii” în sperieți și traducând în negru „mesajul public corect” al dnei Nuland. Păi, dacă PSD nu l-a înțeles? L-a prezentat ca „felicitări” așa că restabilirea conținutului era necesară. Iar cuvântul prăpastie nu mai sperie pe nimeni. Ani de zile USL a abuzat de limbajul catastrofic (dezastru, nenorocire, prăpăd) pe care și televiziunile l-au preluat pentru rating: acum toată ziua auzi numai prăpăstii. Dl. Antonescu a identificat și „două minciuni mari” ale dlui Băsescu – care, din nefericire pentru el, nu erau deloc minciuni. Sancțiunile din UE vizează și România (chiar dacă are MCV) – căci nu încap excepții iar numirea premierului în noua Constituție aparține partidului câștigător.
Bietul Crin nu mai deosebește minciuna de adevăr ceea ce înseamnă că e un bun candidat al stângii – cu un picior în prăpastia minții unde s-a identificat pe sine și pe Ponta cu poporul român (de parcă poporul ar fi atacat justiția) propunând un „pact minimal” politicienilor: „să nu mi spunem minciuni îngrozitoare despre poporul român și să avem o atitudine civilizată”. Dulce ipocrizie! Cine-o râde și-o vorbi s-o mănânce coaptă.
