Românii au pășit cu încredere în noul an: 53% au încredere în Iohannis, 49% în premierul Cioloș. Ai zice că s-au și epuizat procentele, dar nu! Mai avem: Ponta are 37% încredere, Tăriceanu 33%, Dragnea 23% și Gorghiu 18%. Nici respectivii n-au atâta încredere în ei. Au scăzut multe taxe, inclusiv acciza pe produsele de lux și pe alcool (atenție, nu puteți intra în instituții dacă fumați; dacă furați, da) așa că ne putem bucura de iahturi și de băutură. De unde și hitul fetelor cuminți: „da, mamă, sunt beată pentru că altfel nu îl pot uita”. Există și metode mai simple de uitare: funcția. Proaspătul secretar de stat la Finanțe, Gabriel Biriș, a reușit să enerveze pe toată lumea anunțând că „vrea să scoată la lumină partea de fantome” a societății punându-le să achite CASS (contribuția la sănătate) dacă șase luni n-au declarat niciun venit. După șase luni fără venituri, ești declarat fantomă și achiți CASS ca să poți beneficia de serviciile-fantomă ale sistemului medical. În total, ar fi vreo trei milioane de fantome. Ulterior, Biriș a cerut scuze celor pe care i-a ofensat explicând că așa prevede noul Cod Fiscal adoptat de Parlament – dar n-a știut el să se exprime de la început. Poate că nici nu înțelesese de la prima lectură. Curios e că și Biriș, ca avocat, declara în 2012 acțiuni la o firmă off-shore în Cipru. Acuzat că intenționa astfel să fenteze fiscul autohton, Biriș a susținut că firma „n-a avut activitate, nici cont”. Era o firmă fantomă. Și totuși, cei ajunși de rele și retrași din circulație de justiție au reușit să-și găsească echilibrul scriind cărți pentru procurori – în schimbul eliberării. Miliardarul Ioan Niculae a scris cinci cărți științifice în cinci luni de pușcărie. Și Dinel Staicu a scris șapte tratate într-un an fără să știe despre ce e vorba în ele. Alt scriitor al gazonului, MM Stoica, a elaborat patru volume în timp ce, epicurean convins, Cristi Borcea de la Dinamo, a făcut doi copii (în original) în închisoare: unul soției, altul amantei. Poftim! Și alții se plâng de gândaci. Se vede că n-au preocupări înalte. În fine, viața merge înainte (cum ar zice un roman de Gică Popescu) iar televiziunile merg înapoi: auzind declarațiile despre tragedia de la Colectiv înnodate cu sârg („a fost nevoie să moară oameni”, „călcând pe cadavre”, teroriștii din Budapesta, Oprea știa dar „ceva nu se leagă”) ai zice că unora nu le-ajunge că a fost o tragedie adevărată. Vor neapărat și un complot. Internațional, dacă se poate. Ce-nseamnă să nu mai încredere nici în corupție! Sunt însă și realizatori tv (Bahmuțeanca) care se mulțumesc cu bruma lor de spectatori: „datorită vouă, copiii mei mănâncă ciocolată”. Și datorită ei, pe adulți îi mănâncă palmele.
