Dupa indelungi ezitari, PNL a hotarat sa-i retraga sprijinul politic dlui Onisoru si sa-i ceara demisia din functia de presedinte al CNSAS. Daca liberalii au ezitat pana sa formuleze aceasta cerere pe care au exprimat-o dupa ce dl Onisoru ajunsese deja in preajma reprezentantilor PSD si PRM cu care fuge impreuna de la sedinte, acesta n-a avut nici o ezitare in a le respinge cererea: -este problema partidului, poate sa ceara ce doreste si e cu atat mai bine ca in fruntea CNSAS va fi un independent-. Ce iluzie in fruntea dlui Onisoru daca-si inchipuie ca duce un razboi de independenta! Dl Plesu a considerat ca raspunsul dlui Onisoru este -al unui om lipsit de onoare- si care -si-a pierdut complet busola-. A castigat, in schimb, alte avantaje la care-i vine greu sa renunte dupa ce PNL l-a transformat dintr-un ilustru anonim in colaborationist de marca. In replica la adresa celor cinci sustinatori ai dlui Onisoru catre Parlament, cei sase contestatari condusi de grupul Dinescu, Plesu si Patapievici s-au adresat CSAT – in virtutea faptului ca au fost considerati un pericol pentru siguranta nationala cu pretentiile lor deconspirative. Cum CSAT n-are in atributiile sale grija CNSAS (ba dimpotriva), cei sase spera intr-o intrevedere despre care Dinescu crede ca acesta ar fi un bun prilej pentru a-i prinde pe baietii lui Gonisoru: -de fata cu aia, putem tine repede sedinta, sa-i destituim-. Inutil sa precizam ca elegantului Gusa, care va pleca la Paris spre a-si perfectiona nodul de cravata, spectacolul de la CNSAS i s-a parut penibil. Despre dl Serban Mihailescu nu se poate spera insa ca pleaca undeva. Omul acesta ramane la Guvern intre 12 si13 ore pe zi si intre 12 si 19 ani pe viata. A lucrat acolo inca din *83, acolo l-a prins Revolutia, acolo l-a adus tranzitia, fara ca asta sa-l fi imbogatit in vreun fel. Iata declaratia sa de avere, publicata in presa: -nu, nu sunt un om bogat. Totdeauna am avut o situatie medie. N-am avut, de exemplu, niciodata casa proprietate personala. Eu si acuma stau cu chirie si am fost evacuat si-o sa ma straduiesc sa rezolv si aceasta problema, pentru ca o sa ies, inevitabil, la pensie-. Asteptam inevitabilul. Pentru un chirias evacuat, situatia medie a dlui Mihailescu e de-a dreptul dramatica: potrivit unui ziar care a numarat vila fiicei, apartamentele mamei, tatalui, nevestei si soacrei, vila de protocol unde-si duce zilele si vila de la Cornu (localitate guvernamentala) sinistratul isi poate pune capul, la o adica, in opt case. Intr-adevar, dupa standardele PSD nu e un bogat – ci mai degraba un mijlocas, maximum chiabur: are rude pentru fiecare casa. Dar fiindca putina economie nu strica la protocolul supraponderal al actualei supraputeri, senatorul Adrian Paunescu, autor el insusi de poezii foarte intinse, a propus scurtarea Imnului national, -Desteapta-te, romane-. Desteptarea ar dura astfel numai doua minute – restul somn, siesta sau letargie. Amputarea s-a dovedit complicata: ramanand la doar trei strofe carora li se reteaza si refrenul, imul ar ramane prea scurt si ar impiedica reglarea salvelor de tun: -omul n-are timp sa perceapa melodia, va bubui intruna- – a explicat colonelul Murcoci, specialist in tunuri muzicale, adus pentru consultanta. Dansul a descoperit ca Imnul trebuie cantat in mi minor, si nu in fa: -daca fanfara il canta in fa, lumea nu va putea sa-l intoneze, se va screme-. Pentru a evita asemenea neplaceri, se recomanda desteptarea, cantatul si injuratul in mi minor.
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane
