Frunze

Anul scolar a inceput energic. Politicieniii au luat cu asalt liceele pentru a impartasi elevilor ceva din experienta lor, profesorii au luat cu asalt ministerul pentru a-i impartasi ministrului opiniile lor (-Miclea nu este ministru, e un psiholog sinistru-), in mod elevat – -ne-ati promis salar dublat si ne-ati dat numai rahat- – iar elevii au luat lucrurile ca atare: cei din zonele sarace sau sinistrate au luat-o la pas cativa kilometri pana la cea mai apropiata scoala ramasa in picioare iar cei din scolile centrale si-au luat telefoanele mobile, bijuteriile si tigarile si au purces la invatatura. Ca oaspete al liceului -A.D. Xenopol- din Capitala, presedintele Basescu a facut putina istorie personala marturisind ca si acum are emotii -cand vede un dascal- si ca n-a fost un premiant: -un an cu mentiune, unul cu nimic, asta-i viata-. Si viata politica-i la fel: un an cu promisiuni, patru cu nimic. Paradoxurile ei au facut ca si presedintele sa vorbeasca dupa Paul Niculescu-Mizil. O fi avut dl Basescu emotii cand a vazut un dascal al comunismului inaintea sa? Cum la Scoala Centrala directoarea se numeste Svetlana Bodnaras – un nume ce trezeste si el amintiri – , politicienii au depanat si ei cateva: dl Boc a povestit ca parintii l-au imboldit spre carte oferindu-i alternativa -ori cu gastele, ori la scoala-. Dl Boc a ales scoala si acum pazeste gastile PD. Ministrul Miclea prefera copacii: -va propun sa ne luam cu totii angajamentul, in prima zi de scoala, sa facem din acest an anul copacului, sa plantam fiecare cate un copac pe care sa-l crestem si sa-l ingrijim-. Buna idee! In lipsa de profesori, copacii ar putea preda fara leafa: -vom invata de la ei cum sa fim puternici si liberi, cum sa ne uitam la cerul instelat-. O fi plantat multi copaci dl Miclea pana acum? Caci pare complet adormit la umbra lor. In fine, festivitatile fiind incheiate sa speram ca repetentii si corigentii de azi vor deveni puternicii de maine si ca vor intra in topurile celor 300 de bogati si al celor 100 de puternici – ca sa traiasca bine, cu carti putine. Diplomele se pot cumpara iar universitatile scot pe banda rulanta absolventi si absolvente care nu stiu sa lege o propozitie dar care dau bine pe micile ecrane – de unde sar direct in anturajul puternicilor zilei (-licurici-, cum le zice dl Basescu), carora le storc sentimentele. In fond, sunt si ei sensibili: ii vezi plangand la Parchet chiar daca sunt atat de puternici incat de pe urma lor nu ramane aproape nimic si atat de priceputi incat nu gresesc decat pe milioane de dolari. Poate ca micutii scolari vor fi cuminti si vor planta copaci destui – pentru ca dirigintii patriei sa se poata urca unde le este locul.