Gata cu vrajeala!

S-au terminat de ceva vreme alegerile locale, noii edili s-au instalat deja in mai toate urbele tarii si mai-marii partidului de guvernamant tot nu si-au revenit din -pumnii- electoratului. Siguri pe ei inainte de alegeri ca isi vor pastra scaunele, pesedistii, baroni locali sau centrali, au adoptat acum pozitia ganditorului de la Hamangia. Buimaciti de-a binelea de modul in care au fost tratati de electorat, pesedistii nu stiu inca daca votul de la locale a fost doar un accident sau daca acesta este inceputul sfarsitului. Rupti de realitatea strazii, nepasatori la oful romanilor carora au incercat sa le cumpere mintea, sufletul si votul cu-n mic si o bere, pesedistii incearca acum, cu disperare, sa-si carpeasca ambarcatiunea serios fisurata de -ciocnirea- cu electoratul. Asa se face ca sediile PSD din tara au devenit adevarate laboratoare unde se fac si se desfac strategii sau aliante, unde sunt sacrificate capetele unor baroni falosi, considerati adevarate -eminente cenusii-. Pana de curand, tot felul de Sechelarii, Hrebenciuci, Iacubovi sau Serafinceni erau tratati ca niste senatori de drept ai PSD, fiindu-le trecute cu vederea afacerile, conturile sau vilele. Acum, de dragul procentelor, ei sunt cei pusi sa achite -nota- de la locale. Rotatia cadrelor e mai usoara pentru PSD decat recunoasterea faptului ca acest partid – devenit stat in cei patru ani de cand se afla la guvernare – nu are (inca!) o identitate. Mai-marii PSD nu au curajul sa-si recunoasca si sa-si asume, in bloc, rezultatele guvernarii si faptul ca aceasta formatiune a fost si este tinuta in viata (artificial) de interese economice meschine. Constienti ca dragostea poporului pentru politica si politicieni trece, intai de toate, prin stomac, nimeni din PSD nu e dispus sa apuce taurul de coarne.

Noul spectacol pus in scena de PSD – un partid suspendat intre revolutie si reforma – e unul care miroase a fictiune. Este unul in care actori de doi lei, timorati la gandul ca-i va prinde primavara pe la colturile palatelor Cotroceni si Victoria (nu inauntru), nu se dau in laturi sa se -sacrifice- unul pe altul, ca niste lei hamesiti si dornici de putere. Dar mai ales de privilegiile pe care aceasta le ofera. Gandul ca vor deveni out-sideri pe scena politica ii face pe pesedisti sa se -masacreze- de ochii lumii. Chiar daca se desfasoara in spatele usilor inchise, -cotonogeala- pentru ciolan a fost perceputa corect de electorat (care a depasit de multa vreme stadiul de -stupid people- si care a invatat ca daca te-ai ars o data cu ciorba, sufli si-n iaurt) drept o simpla rotatie a cadrelor. Lumea nu mai are incredere ca inlocuiri de genul Ponta in locul lui Hrebenciuc sau Icsulescu in locul lui Popescu vor putea aduce o noua identitate PSD, astfel incat partidul-stat sa fie capabil sa faca o reforma de fond.

Oamenii stiu ca in timp ce robotesc si n-au un sfant, o letcaie, iar un individ ca Sorin Ovidiu Vintu continua sa sfideze, cu zambetul pe buze, sute de mii de oameni, dintr-un Ferarri, in loc sa fie la mititica, orice promisiune a PSD miroase a spoiala. Una care nu tine de foame sau de cald omului de rand, oricat de carismatice, sarace si cinstite vor fi cadrele aruncate in fata de catre PSD doar de dragul unui procentaj mai mare la generale. PSD trebuie, macar in al doisprezecelea ceas, sa invete ca nu mai tine cu vrajeala.