Golgota

Cele mai importante vesti despre soarta ziaristilor rapiti in Irak vin de regula seara. Ziua ramane timpul zvonurilor. Cum se apropie insa perioada principalelor jurnale de stiri, incep sa apara si comunicate dinspre rapitori sau catre rapitori – care vor sa se asigure astfel ca ajung la destinatie cu audienta necesara. Cea mai importanta veste a fost, dupa expirarea celui de-al doilea ultimatum, faptul ca toti cei 4 ostatici sunt in viata, dupa ce, cu cateva ore inainte, celula de criza de la Cotroceni ceruse rapitorilor prelungirea termenului-limita si implicarea Consiliului Inteleptilor Musulmani din Irak in eliberarea celor rapiti. Presiune contra presiune: rapitorii cerusera manifestatii publice pentru retragerea trupelor din Irak – iar dnii Geoana si Nastase s-au si prezentat la ele, de parca nu ei le-ar fi trimis acolo – in timp ce negociatorii romani au cerut sprijinul Inteleptilor Musulmani si al presedintelui Irakului. Ceva mai tarziu, de la Cotroceni a mai venit o informatie: grupul operativ a cerut rapitorilor eliberarea imediata si neconditionata a ziaristei Marie Jeanne Ion, ca o conditie pentru continuarea negocierilor. Un semn ca, pentru prima oara, oficialii romani au preluat initiativa – invocand motive de ordin umanitar si religios. Fara indoiala, cererea autoritatilor romane indica faptul ca negocierile au intrat intr-o faza decisiva, intr-o alta viteza si in alti termeni. Daca rapitorii raspund acestui semnal si o elibereaza pe Marie Jeanne Ion putem spera ca negocierile vor continua in acelasi registru si ca in urmatoarea etapa vom putea obtine eliberarea lui Sorin Miscoci si Ovidiu Ohanesian. Lucrurile sunt insa nesigure intrucat reactiile rapitorilor sunt imprevizibile si nu se inscriu intotdeauna in logica si in regulile jocului. Dl Ion Cristoiu chiar ii considera -geniali- pe rapitori pentru felul in care au reusit sa-si transmita mesajele controland emotiile celor din tara si reusind sa faca o bresa intr-o Romanie ce parea unanima in sustinerea angajamentelor sale catre organismele internationale. Probabil ca rapitorii au fost atat de -geniali- (ce termen deplasat!) si fiindca pareau uneori teleghidati din Bucuresti unde ai zice ca au corespondenti locali foarte prompti. Nici n-au transmis bine mesajele audio la Prima TV, si dupa cateva ore rapitorii se declarau nemultumiti ca acestea n-au fost transmise la ora indicata si nici in forma integrala, drept care au difuzat inregistrarea video in care doi ostatici erau in uniforma portocalie a condamnarii la moarte. Sa nadajduim ca momentul hainelor portocalii a fost depasit si ca s-a revenit la negocieri. Spaima a schimbat insa urarea -sa traiti bine- in: bine ca traiti.