Desi dl Gusa se declara convins ca guvernul a scapat de motiuni de cenzura bagand spaima anticipatelor in opozitie, iata ca sfidand atat majoritatea parlamentara, cat si legea gravitatiei, PD s-a oferit sa sprijine guvernul sa cada anuntand o motiune la asumarea raspunderii pentru noul Cod al muncii. Dl Baseascu a declarat ca ofera astfel guvernului si PSD -posibilitatea sa se comporte asa cum doresc- invitandu-i sa semneze motiunea PD: -daca sunt sinceri in acest balamuc al anticipatelor; e cadoul nostru de Mos Craciun-. Sa vedem daca mos PSD va accepta un cadou de la dl Basescu intrucat partidul nu semneaza ceva initiat de dl Basescu nici macar cand e vorba de credite de la BEI. Mai bine le pierdem cu totii decat sa realizeze Basescu ceva cu ele. Poate sa se supere si Comisia Europeana, dar creditele tot nu le deblocam. E litera de Vanghelie: decat pasaj si parcaj la Basarab, mai bine scandal. Solidar, dl Stolojan a anuntat ca PNL ofera si el o motiune de cenzura pe tema coruptiei – lucru care l-a iritat pe dl Gusa. Proaspat intors de la Paris, dl Gusa, care a renuntat de ceva vreme la cravata pentru a dobandi o tinuta mai social-democrata, a reactionat dur – -dl Stolojan s-a miscat mult prea repede intr-o zona vadimista- – dar uniform: cum il critica cineva, il trimite la groapa lui Vadim. Chestiunea e ca si rapoartele UE, si populatia cred acelasi lucru: in ultimii doi ani coruptia a crescut. Ce facem? Trimitem si UE, si populatia la PRM? Nu e cam riscant? Dl Gusa n-a precizat cum va utiliza motiunea PD la asumarea Codului muncii, dar a ripostat cand i s-a atras atentia ca unul dintre expertii Codului este Ion Traian Stefanescu, fost secretar PCR: -faptul ca dl Stolojan a stat multa vreme in preajma lui Ceausescu nu inseamna ca nu s-a schimbat-. Fireste ca s-au schimbat cu totii. Pana si Al. Draghici, fostul sef al securitatii din anii cei mai cranceni, a ajuns presedinte de parlament pe peretii Camerei Deputatilor. Omul s-a dat pe brazda, in cele din urma. Cel mai schimbat si restaurat dintre toti ramane insa dl Iliescu. Acesta a criticat pretentiile exagerate ale revolutionarilor care cer case, credite, terenuri si locuri de veci aratand ca acestea se cuvin numai ranitilor si urmasilor celor ucisi – -restul sa fie ajutati sa se integreze in societate-. Bine zis: de pilda, Dan Iosif parca nu-si gaseste locul la Cotroceni. Saritor cum ii e felul, dl Serban Mihailescu a si ajutat un revolutionar din Ploiesti, Viorel Bulgaru, care era dator la primarie vreo doua miliarde si se afla in prag de evacuare, sa se integreze la guvern ca secretar personal al sau. Integrare ca la UE: sold la sold cu Bulgaru. Urmeaza sa se acomodeze cu noul sau statut, ceea ce nu e usor. Dl Iliescu insusi, desi intrat in NATO de vreo 10 zile, nu s-a acomodat cu situatia. Intrebat daca se simte vinovat de procesele de proprietate si de banii pe care Romania ii pierde cu regularitate la Strasbourg in urma recursurilor in anulare sugerate de dansul, presedintele s-a cam enervat: -istoria este raspunzatoare de pierderea proceselor-. Biata istorie! Trebuie sa preia toate gafele dlui Iliescu. Aflat intr-o zi mohorata, acesta a considerat ca -nu toate deciziile CEDO sunt absolut corecte- (trosc, Marghioalo!) si ca -declaratiile mele n-au nici o importanta pentru judecata justitiei-. Zau? Inseamna ca nici declaratiile sale impotriva coruptiei si apelurile la independenta justitiei n-au nici o importanta. Atunci de ce vorbeste degeaba?
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane