Harcea-parcea

S-a intamplat din nou. Premierul Tariceanu a revenit asupra anuntului privind demisia -irevocabila- si s-a intors la poporul inundat – dupa ce a devenit el insusi un sinistrat care si-a pierdut tot avutul politic in cateva zile. Cei care i-au sarit imediat in ajutor din barcile lor cu motor bucurosi au fost liderii PSD. Acestia i-au laudat brusc -intelepciunea- pe care pana atunci nu i-o remarcasera si maturizarea politica accelerata. Impartasindu-ne -gandurile care-l macina de-o saptamana- si -visul integrarii-, premierul s-a declarat coplesit de -natura dezlantuita- care l-a silit sa aleaga intre -lasitatea de a demisiona- si -curajul de a nu-si abandona poporul la greu-. Evident, dl Tariceanu a ales sa-si serveasca fotoliul si poporul – ceea ce ar insemna ca saptamana trecuta, in cuvinte la fel de patriotice, optase pentru dezertare – si a descris aceasta schimbare in fraze bisericesti -acela sa arunce cu piatra in mine care ar fi facut altfel in acest moment- si versuri infantile -vom face alt pod mai trainic si mai frumos-. Madam Tirurirura! Putea sa recite si din Calin Nebunul, cine sa-l mai creada? Pozand in martir al razgandirii – -etichetati-ma cum vreti- – premierul l-a luat ca martor si pe comisarul european: -Olli Rehn mi-a spus ieri la Bruxelles ca fiecare zi conteaza-. Zau? Si dl Tariceanu nu stia pana ieri? Imediat, printre felicitarile venite de la PSD, UDMR si PC a sosit si telegrama de condoleante a presedintiei unde dl Basescu regreta pierderea -unui moment inca bun- al anticipatelor si isi exprima neamestecul in demisiile si antidemisiile dlui Tariceanu. Daca presedintele s-a lepadat din nou de premier lasandu-l sa plateasca singur toata consumatia crizei, asta nu inseamna ca e nevinovat. De fapt, dl Tariceanu si-a facut toate anunturile la diverse somatii succesive care au sfarsit prin a-l face harcea-parcea. Tema alegerilor anticipate nu era a sa. I-a fost bagata cu sila pe gat de la Cotroceni si i-a fost scoasa pe ochi la Bruxelles. Esecul le apartine insa si dlui Basescu, si dlui Tariceanu: n-au pregatit scenariul, au jucat la noroc, iar cand au inceput sa piarda si-au tras scaunul reciproc. Partea proasta este ca acest esec a mutat -criza anticipatelor- de pe scena tarii in dormitorul Aliantei unde se ascut deja cutitele. Rezultatul e ca sustinatorii Aliantei care alergasera de colo-colo dupa justificari si argumente au ramas descoperiti ca niste caini in ploaie, iar PSD jubileaza: actuala putere l-a ridicat pe umeri si l-a urcat in sondaje. Incat te intrebi daca atunci cand promitea in campanie -la tepe in Piata Victoriei-, dl Basescu nu se gandea de fapt la dl Tariceanu, iar dl Tariceanu nu se gandea tot la popor.