Marți a fost mitingul BNS, organizat de dl Dumitru Costin (care demisionase la un moment dat dar a revenit, la cererea ascultătorilor săi), unde cei 8.000 de participanți au scandat „cinste lor, cinste polițiștilor“ (parafrază după celebrul „cinste minerilor“) după care, neavând șepci militare, unii s-au dezbrăcat aruncându-și cămașa în curtea Ministerului Agriculturii. Vorba ceea, cin’ se ia de mine, îi dau cămașa de pe mine. Din fericire, s-au oprit aici cu dezbrăcatul – căci nu erau chiar de la Chippendales. La sfârșitul ostilităților, premierul Boc, readus la guvern sub escorta poliției, s-a întâlnit cu liderii sindicali. Potrivit cronicarului Costin, premierul a fost surprins de informațiile pe care le-a primit cu privire la neregulile din energie – iar dl Costin a fost și mai surprins că premierul n-avea aceste informații. Se vede că n-a lucrat la trustul lui SOV, ca dl Costin, și că „e prea mic pentru un război atât de mare“ după cum a apreciat Miron Cozma care, în calitate de „lider sindical de renume mondial“ și somitate în materie de mineriade, a precizat că „războiul e cu președintele Băsescu“ și nu cu „piticul Boc“. A mirosit el ceva, dar războiul e cu amândoi, după cum au precizat adesea dnii Ponta și Antonescu – numai că încă nu s-au sincronizat: unul ar începe cu suspendarea președintelui, celălalt ar începe cu dărâmarea premierului. Zilele trecute era invers – în funcție de felul în care cei doi aplică ordinul lui SOV: „în trei luni Băsescu trebuie să devină o amintire“. Așa grăit-a Zarathustra! Și consemnat-a calendarul lui Felix și al protestelor sindicale. Sindicatele, mai disciplinate, îi execută pe amândoi. Oricum, dacă-i asculți pe liderii sindicali reiese că ei sunt cei mai deștepți, se pricep la toate cele – dovadă că dl Bogdan Hossu, conducătorul polițiștilor la Cotroceni, e membru în C.A. al Radioului public și nu i-a cerut nimeni demisia după această ispravă – și au soluții pentru ieșirea din criză. Una dintre ele ar fi să stai toată ziua pe stradă și să dai banii pe mitinguri. Spre deosebire de ei, marii economiști ai lumii n-au soluții unice pentru ieșirea din criză. Unii consideră că stimularea consumului reprezintă drumul american cel bun iar alții consideră că, dimpotrivă, tocmai consumismul american a provocat criza și că soluția germană este mult mai potrivită, adică tăierea cheltuielilor publice excesive. Sincer vorbind, nemții par mai serioși: preferă să iasă din criză decât să iasă în stradă. Tia Serbanescu
