Întoarcerea preşedintelui Băsescu la locul crimei pasionale a suspendării sale (cu ocazia prezentării unui mesaj despre politica internă) a fost departe de a fi o vizită de pace şi prietenie, aşa cum au mărturisit că aşteptau învinşii săi din referendum. De ce-or fi crezut dnii Geoană şi Văcăroiu că dl Băsescu, suspendat şi insultat în Parlament, vine, după ce a câştigat, ca să le întoarcă şi celălalt obraz, nu se ştie. Preşedintele nu e atât de creştin cum vrea să pară în discursurile sale din biserici – unde, de altfel, nici n-a spus că dânsul crede în Dumnezeu ci că Dumnezeu crede în dânsul, comiţând astfel păcatul trufiei ca şi ceilalţi politicieni (Vadim, Becali) care iau numele Domnului în propriul deşert. Asta nu înseamnă că pretenţia liderilor suspendării de a li se trece cu vederea păcatul referendumului şi a parlamentarilor de a li se scuza propriul comportament necivilizat faţă de preşedinte denotă mai puţină trufie. Domnii aceştia au pretenţia să fie respectaţi de un preşedinte pe care ei înşişi nu-l respectă deloc. -Nu vii la Parlament ca să dai în Parlament- a declarat dl Văcăroiu. Vii, adică, numai ca să încasezi de la Parlament. Ba, uneori, nici nu vii – deşi încasezi leafă de la Parlament – cum a făcut dl Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei. Faptul că dl Băsescu le-a amintit celor 5 lideri şi 322 de aleşi că n-au motive de mândrie era de aşteptat. Oare cum ar fi arătat discursurile dlor Geoană, Iliescu sau Tăriceanu dacă ar fi câştigat referendumul? Blânde şi -reconciliatoare-? Partea a doua a mesajului în care preşedintele a considerat că -singura soluţie onestă- respectiv -demisia guvernului şi alegerile anticipate- nu este şi -o soluţie acceptabilă- pentru partidele învinse – a consacrat astfel faptul că suntem în zodia soluţiilor neoneste şi inacceptabile. Prezentând priorităţile pentru modernizarea ţării (pe care electoratul nu le-a votat la 19 mai cum pretinde preşedintele, dar care sunt corecte şi eligibile), dl Băsescu le-a cerut partidelor să găsească -o soluţie democratică rapidă- fie în -rezultatele alegerilor din 2004, fie în cel al referendumului-. Cum? În 2004 era un scor, acum e altul. În 2004, PSD plus PUR aveau 37% iar acum au 13% plus zero. În schimb PD are acum 53% (văleleu!) şi vrea să dărâme guvernul sau măcar PNL, asociindu-l oficial cu PSD. Şi mai departe? De unde să apară -noua elită- politică plină de -competenţă şi responsabilitate- de care vorbea preşedintele când rezultatele din 2004 şi cele din 19 mai se referă tot la elita corupţiei şi la elita vulgarităţii? Altfel spus, pasărea Phoenix nu renaşte din orice păsărică şi din oricare cenuşă.
