In otet

Pe cand scandalul Puwak ia amploare si in presa straina, si in cea autohtona, care a descoperit ca in afacere e implicat, pe langa sot si fiu, si un cumnat din Germania si ca firma fiului Puwak a primit finantare si de la guvernul roman in timpul ministeriatului matern, premierul Nastase considera ca avem de-a face cu -o legenda a coruptiei- creata de jocurile politice si favorizata de -perenitatea- si universalitatea temei. Ar fi una din legendele globalizarii, asadar, unde tendinta de -autovictimizare- oarecum mioritica a romanilor i-a condus spre abordarea unei teme de succes – neavand ce altceva sa critice. Intr-adevar, cand ai criza in energie, in sanatate, in agricultura, mii de datornici in industrie, debransari in masa si noi scumpiri – ce cusur sa gasesti guvernului? Nu-ti ramane decat legenda coruptiei, chiar daca ea a ajuns intre timp epopee. Daca pe plan intern coruptia a devenit, in lectura dlui Nastase, subiectul de avarie al opozitiei si al presei, care incearca astfel sa supravietuiasca intr-o societate prea imbelsugata pentru a-i oferi alte motive de carteala – pe plan extern, legenda devine un basm cu oameni rai, -din afara-, care ne vaneaza si ne tortureaza: -stiti cum e, cand vrei sa fragezesti vanatul, il pui sa stea in otet trei zile-. Asta era! De-asta e lumea atat de otetita. Dar ce vor raii -din afara- de la noi, biete fapturi nevinovate, de ne baga in otet? Tot dl Nastase, vanator celebru, ne-a dezvaluit reteta: -altfel tratezi cu cineva daca sta in genunchi-. Deci hainii din afara vor sa ne ingenuncheze cu sadism, fara sa tina seama ca noi suntem deja la pamant. De-asta ne dau fonduri nerambursabile si credite – ca sa ne ridice in genunchi si sa ne poata umili: -tu ai probleme, tu ai freza facuta invers decat in Europa… si sunt multe lucruri de felul acesta pe care le intelegem? Plangerea dlui Nastase seamana cu jelania celor adunati de pe maidan si obligati sa mearga la scoala: ia uite, trebuie sa ne tundem latele, sa ne spalam pe cap si sa ne pieptanam, si asta numai ca sa ne primeasca ei, in coruptia lor atat de imperfecta, incat platesti daca esti prins cu mata-n sac. Aflat la Piatra Neamt pentru traditionalele vizite electorale, premierul a incheiat apoteotic subiectul, aratand ca facem ce vrem cu greselile noastre. Avem si noi onoarea noastra de faliti: -chestiunea este ca noi sa stabilim exact daca trebuie sa ne spuna cineva unde sa punem palmierii-. Palma peste obrazul ambasadorului american! Chestiunea e ca nu-i vorba unde punem palmieri, ci daca avem nevoie de ei. Daca eram asa grozavi, de ce nu ne-am descurcat fara cei -din afara- pana acum? Cu declaratii de felul acesta ba de la dl Iliescu, ba de la dl Nastase (semn ca nu sunt din generatii chiar atat de diferite) raioase si cu coada sus la Bacau si Piatra Neamt si mieroase la Bruxelles si la Washington – riscam sa ne facem de ras prezentand si discursuri corupte. Vorba dictonului: cand mergi la Roma, te porti ca romanii. Cand esti la Neamt, te porti ca nemtii, nu ca afumatii. Iata un motiv in plus pentru alianta PNL-PD sa se realizeze mai repede si sa ofere o alternativa. Nu neaparat pentru ca cei de acolo ar fi mult mai breji, dar daca asta-i marfa politica pe care o avem, singura sansa e s-o schimbam din patru in patru ani, altfel se strica de tot. Iar gestionarii ne ingenuncheaza complet si ne spun: tu ai probleme, tu ai freza invers decat in PSD. Si multe lucruri de felul acesta pe care le stim – dar nu le intelegem.