In strachini

Dupa cateva zile de la flagrantul Pavalache, cazul continua sa aiba reverberatii, vorba dlui Iliescu. Si presedintele a avut una: -daca un subaltern calca in strachini nu se impune neaparat demisia sefului-. Asa e, de regula strachina e vinovata. De aceeasi parere e si dl Serban Mihailescu: -pentru ce sa-mi dau demisia? Nu exista suspiciuni-. Totusi, ca sa dea si dansul ceva, dl Mihailescu a dat afara trei consilieri care au facut imprudenta sa-si pastreze firmele pe numele lor. E drept ca avea de unde, caci secretariatul sau e un adevarat depozit: 5 sefi de cabinet, 9 secretari de stat, 4 subsecretari de stat, 13 consilieri de stat, 57 consilieri diplomatici, 22 consilieri personali, 39 de angajati la biroul demnitarului, 10 ministri consilieri si 28 de secretari atasati. Oho, masa bogata! Multe strachini de umplut! Mai lipseau niste subsecretari-consilieri, consilieri-secretari, ministri diplomatici si consilieri atasati. Fireste ca pentru intretinerea unei asemenea hoarde, bugetul alocat a crescut cu 31% – o indexare insuficienta, totusi, asa incat baza dezvoltarii raman flagranturile neinregistrate. De altfel, si Pavalache avea suficiente vile si hectare la Snagov obtinute prin tot atatea neinceperi ale urmaririi penale anterioare. Despre Pavalache, averea si pravalirea sa opiniile sunt impartite iar scenariile se bat cap in cap – sau crap in crap, daca e sa respectam porecla protagonistului. Unii sustin ca e mana lui Talpes care, lovit in Kurt Treptow, a tinut sa-si ia revansa lovind in dl Mihailescu, considerat omul lui Nastase. Altii sustin ca premierul ar fi ticluit povestea pentru a lovi in acelasi Mihailescu, considerat omul lui Iliescu. Cum se vede, dl Mihailescu e perceput ca om de casa la doua palate – desi nu pare omul nimanui. Poate doar omul banului. Altii sustin ca Pavalache se afla deja la a treia transa a acordului stand-by cu BIR si a patit-o fiindca n-a impartit prada. Sa fi facut Pavalache asemenea greseala? Fanica? Peste putinta! In fine, altii sunt sceptici cu privire la suma totala vehiculata: patru milioane de dolari nerambursabili – cu care se putea turna un film mai bun, cu actori profesionisti. Dar daca e vorba de salvarea unei Banci a Religiilor unde sumele sunt cat catedralele, patru milioane nu inseamna mare lucru – nici macar ca trucaj. Si apoi, depinde ce-ti propui. Pentru cine si-a propus, de exemplu, sa stranga un miliard de dolari (persoana insemnata!), patru milioane reprezinta maruntis. Pana si primarul Vanghelie a obtinut sapte milioane de dolari de la buget (pentru economate), pe care i-a bagat (fara licitatie) intr-o firma facuta cu consiliul de sector. Mai abil, celebrul Oprisan din Focsani si fratele sau sunt pe cale sa obtina 10 milioane de dolari, tot de la buget, pentru a face gazonul stadionului -Lia Manoliu- din Capitala. -O sa se faca si licitatie, dar la primavara-, a zis secretarul de stat Marasescu. C-asa-i la Marasesti: pe aici nu se trece de Oprisan. Una peste alta, a fost o perioada plina: am tot vorbit despre milioane de dolari, asa ca, prin contaminare, ne-am simtit mai instariti. Chiar si Vlad Secara, un constantean care a amenintat cu pistolul soferul unui microbuz fiindca mergea prea incet, se lauda: -am doua milioane de dolari, sapte case si trei masini- – desi era cat p*aci sa intre de zeghe in lanul de secara. Saracul, incepuse sa se creada vreo cereala guvernamentala! Aviz amatorilor: nu oricine calca in strachini obtine milioane de dolari.