Referendumul a început să provoace efecte asupra învinşilor şi defecte învingătorilor. Reconfirmat în funcţie cu un milion de voturi în plus, preşedintele Băsescu tinde să creadă că populaţia i-a votat şi priorităţile pe care le-a expus cu câteva zile înainte, lucru deloc adevărat. Electoratul a votat împotriva demiterii sale şi atât. Chiar dacă proiectele prezidenţiale privind reformarea clasei politice sunt necesare, ele nu pot fi realizate de unul singur. Ceea ce a putut realiza de unul singur preşedintele Băsescu a fost să arate prin expresia -ţigancă împuţită- că el însuşi nu e reformat deloc. Faptul că dl Băsescu a regretat întâmplarea şi a trimis flori ziaristei insultate, invocând totodată caracterul privat al conversaţiei, nu rezolvă câtuşi de puţin situaţia: opiniile unui preşedinte n-au niciodată caracter privat. Faptul că n-a înţeles nici după doi ani de mandat acest lucru demonstrează cu prisosinţă că reformarea clasei politice trebuie să înceapă chiar de la premiantul ei – care şi-a stricat ditamai victoria cu propria-i gură. Încurajat de scorul din 19 mai, dl Stolojan a anunţat că PD şi PLD încep construirea unui -pol de dreapta- cu participarea PNG-Becali şi a partidului dlui Talpeş. Doctrina de dreapta a polului respectiv ar fi însăşi aşezarea la dreapta dlui Băsescu. Numai că dreapta reprezentată de dnii Stolojan, Boc şi Talpeş sună mai degrabă ca o confiscare a mobilului dreptei. În plus, Becali n-o să accepte şefia dlui Stolojan câtă vreme se consideră unicul stindard al dreptei – deşi s-a născut din coasta dlui Hrebenciuc. Pe de altă parte, dl Tăriceanu a anunţat la rândul său că PNL îşi propune -reunificarea dreptei- – intrând astfel în rândul drepţilor alături de AP (Emil Constantinescu), PIN (Guşă) şi PNŢCD (Miluţ). Doi poli la dreapta şi un sfert la stânga, unde PSD vrea şi el altă majoritate guvernamentală. Se pare că o tabără e răvăşită de victorie, cealaltă e răvăşită de înfrângere şi amândouă sunt răvăşite de combinaţii. Dl Boc, de pildă, a declarat că PD ar putea renunţa la interdicţia colaborării cu PSD introdusă în programul politic al partidului -pe vremea când PSD nu era reformat-. Bravo, poloboc! Adică acum, după ce-a făcut isprava cu suspendarea dlui Băsescu, PSD s-a -reformat-. Dacă noua majoritate transparentă, transpirată în presă, este împăcarea rozelor PSD şi PD, atunci dl Băsescu, ca preşedinte reunificator al FSN, riscă să piardă tot creditul câştigat ca victimă a sistemului – întorcându-se de la popor direct în cuibul corupţiei. Deocamdată dnii Geoană şi Boc au negat orice colaborare dar asta nu înseamnă nimic. Liderii noştri nu mai au demult cuvânt ci numai vorbe.
