Lista de fier

Rasfoind primele o suta de grame din cele sase kg ale tetralogiei -Timpul daramarii, timpul zidirii- a dlui Constantinescu, e cam greu sa-ti dai seama in ce timp esti – al daramarii, al zidirii? – fiindca episoadele sunt amestecate: file din 2001 sunt urmate de altele din *92, *97, iarasi 2000 si tot asa, in salturi temporale complet derutante. Dai un ban (daca-l ai!) – dar ai parte de o ameteala mai ceva ca la calusei. Pentru majoritatea cititorilor nu se pune problema sa sufere asemenea discontinuitati, fiindca e greu de crezut ca vor da un milion si jumatate – plata intretinerii pe o luna de iarna – ca sa treaca prin tunelul timpului realizat de autor. Este evident insa ca dl Constantinescu nu s-a gandit la cititorii de rand, ci la -elita- politica – cea pe care, altminteri, n-o pretuieste deloc – si la elita financiara – pe care, altfel, o contesta din punct de vedere moral. Cum s-ar zice, fostul presedinte si-a dedicat cartea (prin pret) tocmai celor carora le declara razboi in numele oamenilor cinstiti. Din fericire pentru cei care nu-si pot permite sa cumpere decat cateva zeci de pagini, ziarele au reprodus fragmentele mai picante. Astfel, la 30 nov. *98, autorul povesteste ca Zoe Petre s-a intalnit cu Severin, care -i-a spus sa ia un creion si, cat timp face revista presei, sa-si completeze cu probe faimoasa lui lista-. Ce nu stie Zoe Petre, noteaza autorul, -este ca originalul listei lui Severin se afla in casa de fier din spatele biroului meu si ca acest exercitiu il fac eu, dar nu ma amuz deloc-. De ce? -Fiindca nu pot face nimic. Cel putin cat sunt in functii oficiale-. Adevarul e ca dl Constantinescu nu mai e de doi ani in functii oficiale si tot nu poate face nimic, intrucat -nu exista probe directe-. Asa incat celebra lista de fier e in continuare in seifuri si nici dl Constantinescu, nici nimeni altcineva nu va risca s-o scoata vreodata pentru a nu isca un razboi nu numai cu directorii de ziare si liderii politici respectivi, dar mai ales cu serviciile secrete implicate. Si asa, dl Constantinescu se bucura de ura patologica si -repulsia psihofizica- a unor ziaristi iar liderii politici din -dreapta- pe care ar vrea s-o -zideasca- nici nu vor sa auda de dansul: si-au facut socotelile fara el, iar aparitia sa acum i-ar incurca la fel de mult pe cat i-a incurcat disparitia sa in anul 2000. Daca ar fi ceva mai putin lacomi pe scena politica unde vor sa-si adjudece toate rolurile (si pe cele principale, si pe cele secundare, si figuratia, si regia, si suflerul, si muzica, si decorurile), pesedistii ar trebui sa priveasca relaxati zbaterea dlui Constantinescu de a reintra in politica pe care a parasit-o candva intr-un moment dificil. Poate ca aceasta lunga tetralogie e un fel de -iarta-ma!- – numai ca e greu de crezut ca politica ii va ierta afrontul. Si nu pentru ca dl Constantinescu ar fi inferior politicienilor de la Putere, ci pentru ca a tinut in seif prea multe liste sperand ca ele il vor cruta. Ei, bine, s-a dovedit inca o data ca pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti. Ca sa evite asemenea surprize, PSD se ocupa de fiecare ghiseu: functionarii publici vor proveni numai de la Scoala Nationala de Stiinte Politice si Administrative. Asa, toti functionarii publici apartin unei singure orientari, spaga va merge intr-o singura directie, vilele vor avea o singura culoare politica, peisajul va fi unitar, tara va fi stabila. Cine sa-i dea stabilitate daca nu stabii si stabilitatea?