Lista si statistica

Doua documente ivite in acelasi timp se refera la istoria recenta a serviciilor secrete: -lista lui Secu*-, publicata in serial de -Academia Catavencu- unde apar numele ofiterilor de Securitate care au facut politie politica intre 1948 si 1989 si, respectiv, statistica interceptarilor audio-video de dupa *89 prezentata de procurorul general Ilie Botos. Aparent, intre lista si statistica nu pare sa existe vreo legatura. Semnele de intrebare apar insa atunci cand cifrele din statistica se poarta ca numele de pe lista: din cele 20.000 de interceptari aprobate de Parchet din *92 incoace, 15.000 reprezinta solicitari ale SRI si SIE iar acestea au crescut de trei ori intre *96 (800 de interceptari) si 2002 (2.400) scazandu-si eficienta de cinci ori. Practic, din cinci inregistrari audio-video, doar una a condus la arestarea celui vizat. Rezulta ca in celelalte patru cazuri interceptarile s-au facut degeaba. Asa sa fie? Ori, intr-adevar, banii pe auditii si filmari s-au dus pe apa sambetei fiindca actorii nu erau cei mai potriviti, ori (si aici se vad asemanarile dintre lista si statistica) interceptarile au avut alte motive – din moment ce dl Nastase stia, la un moment dat, ce vorbeste directorul unui ziar cu colaboratorii sai, pe cine vrea sa invite un moderator la emisiunea sa si pe ce calculatoare a intrat ministrul Branzan -la fragezit-. Ca naravul din lista n-are lecuire nici in statistica a demonstrat-o chiar presedintele Camerei, dl Valer Dorneanu, care, iritat de cererea unor ziare de a prezenta lista deplasarilor peste hotare (cu costurile aferente) ale dlui Adrian Severin, a exclamat: -noi nu suntem obligati sa facem statisticile pe care le inventeaza ei-. Facem statisticile pe care le inventam noi. In Biroul Camerei Deputatilor statisticile si listele au fost puse sub lacat de teama ca altfel bietii deputati ar putea cadea (pe traseu) victime unor psihopati: -daca intr-o zi o sa ne trezim ca un parlamentar a fost linsat, sa nu ne miram pentru ca se creeaza o psihoza ca toate necazurile cu care se confrunta populatia este datorita parlamentului-. Teama de linsaj este datorita dlui Ciontu, vicepresedintele PRM, iar teama de inteligenta limitata a presei, care nu se ridica la inaltimea si viteza cu care se deplaseaza alesii prin spatiu, este datorita secretarului Unghianu: -stiti cum este, inteligenta este finita, fantezia prostului este infinita-. In consecinta, fantezia celor din biroul Camerei s-a dovedit infinita: deputatul Nicolae Vasilescu (PRM) a propus chiar sa se pretinda presei bani pentru informatii – intrucat -deputatul este o institutie in sine- si are monopol asupra propriei activitati: -nu sunt de acord sa-mi faca mie Camera o sinteza cati bani a dat pe mine, cat pe telefoanele mele, informatia e la mine, este a mea-. Fara copy-right. Adica bugetul sa dea bani pe dl Vasilescu pentru ca dansul sa vanda stirile despre sine. Un fel de troc de noapte, precum la Otopeni in operatiunea -Tigareta- – pe listele careia a patruns dl Vasilescu in parlament via PRM. Si cand te gandesti ca tot acest circ a pornit de la statistica deplasarilor dlui Severin! Cum se vede, statistica dlui Severin e la fel de aparata precum celebra -lista a lui Severin-. Dl Mohora stie de ce: -daca pui in dreptul unui cetatean ca a cheltuit 300.000 de dolari, eu cred ca se transforma in scandal national. Dar nu e scandal national cand stii pentru ce a plecat omul respectiv-. Scandalul nu e ca pleaca, ci ca nu prea stii unde vrea sa ajunga.