Inmormantarea premierului sarb Zoran Djindjici a reunit la Belgrad delegatii oficiale din 40 de tari si personalitati ale comunitatii europene precum Romano Prodi si judecatoarea Carla Delponte, a carei participare a fost considerata de una din televiziunile noastre drept -hilara-. Ce-o fi hilar aici? Dimpotriva, gestul celebrei judecatoare de la Tribunalul din Haga e logic si el omagiaza un politician care a crezut ca singura in masura sa judece greselile unui om este justitia – si nu pusca. Cei care au tras in Djindjici au tintit bine: au nimerit in propria lor tara, careia i-au mai retezat o sansa de stabilizare, democratizare si siguranta. Se spune ca la funeraliile lui Djindjici, unde masurile de protectie au fost cu totul speciale, pana si premierul Nastase, alarmat de reteta sarbeasca, a purtat vesta antiglont, in timp ce la Bucuresti, presedintele Iliescu a ridiculizat teama ziaristilor pentru viata sa: -am vazut ca jurnalistii care urmaresc senzationalul scriau ca in vizita mea prin Capitala, un lunetist putea sa ma aiba oricand. Suntem in Romania, este altceva, sa nu exageram-. Sa nu exageram, asadar, si sa observam ca in Romania mafia nu este interesata sa se razbune pe politicieni (cel putin deocamdata) pentru ca ea s-a aflat mereu la putere iar politicienii i-au fost arareori in opozitie – si nu cu prea mare succes. Ba chiar s-au declarat infranti – si asa au ramas. De altfel, de cum se descopera un caz de coruptie, o frauda de proportii, un lunetist financiar dubios – se si afla (din presa, bineinteles) ca acesta era -prieten- ori cu cate un inalt demnitar, ori cu fostele si actualele servicii secrete, ori cu ambele specii deodata. Dintre persoanele inzestrate cu asemenea prietenii vinovate, cel mai ghinionist pare sa fie dl Ioan Talpes, consilierul presedintelui Iliescu, care trece – nu-i asa? – drept varful de lance impotriva coruptiei. Din pacate pentru lancea dlui Iliescu, varful de Talpes a patit-o intai cu amicul Treptow, arestat la Iasi pentru pedofilie, apoi cu -prietenul nostru- Willem Matser, oficial al NATO, arestat la Bruxelles pentru falsificare de documente si spalare de bani pe care a incercat sa-i investeasca in Romania prin intermediul dlui Tender. S-ar zice ca o data sositi la Bucuresti, pana si oamenii seriosi incep sa se comporte ca la bordel, scapand de inhibitiile si de exigentele de acasa. Dar, sa nu exageram – caci are cine s-o faca. De parca nu i-ar fi ajuns cele doua prietenii cu cantec, dl Talpes a mai avut parte de una – de data aceasta autohtona, cu dl Razvan Temesan, pe care, conform unui document aparut in presa, il reactiva in *93 ca locotenent-colonel al SIE, exact in perioada cand acesta comanda Bancorex. Cum documentul reprezinta o copie cu numele dlui Talpes dar fara semnatura fostului sef al SIE, ambele persoane – atat reactivatul, cat si reactivantul – i-au negat autenticitatea, dar nu fara ca celebrul bancher Temesan, arestat fara succes de cateva ori, sa recunoasca totusi ca -am facut operatiuni din ordinul serviciilor secrete- – inainte de *89. Ca si cand cineva care executa ordinele serviciilor secrete mai iese vreodata din sistem. O fi ordinul de reactivare a dlui Temesan cu -numele de serviciu Badita Liviu- fals? Judecand dupa soarta Bancorex, care a imbogatit tot ce trebuia imbogatit si a saracit populatia care a platit preluarea datoriilor ei catre stat, reiese ca Badita si-a facut datoria. Cand iese Badita la cosit, iese si tara la platit. Dar, vorba dlui Iliescu, sa nu exageram: inca n-am aflat totul.
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane