Dacă vreme de doi ani ne-am plâns de crizele din Alianţă şi de războiul dintre preşedintele Băsescu şi premierul Tăriceanu – ehei, ce vremuri! – acum avem ocazia să vedem o criză adevărată, executată chiar de maestrul Iliescu şi partidul său care au preluat conducerea ostilităţilor. Dacă electricianul Nelu Ilie a dărâmat ministrul de externe, de ce Nelu Iliescu n-a dărâmat preşedintele? Aşadar, hai la criza cea mare, prin noi s-o făurim: PSD, PRM, PNL şi PC au schimbat legea referendumului reducând numărul de voturi necesar demiterii preşedintelui – dar au amânat şi alegerile europarlamentare precizând că timp de şase luni nu se fac alte alegeri. Au împuşcat aşadar România de două ori dintr-o lovitură: o lasă fără preşedinte preţ de o lună – două exact după integrarea în UE şi fără europarlamentari aleşi – în primul an de UE. Punct ochit, punct lovit. Dl Băsescu primeşte astfel un glonţ politic drept între ochi – aşa cum primesc cei pedepsiţi de mafioţi dacă îndrăznesc să-şi denunţe sistemul şi să strice pacea naşilor. Nici măcar nu le-a stricat-o prea tare (între noi fie vorba) fiindcă şi-au văzut de afaceri, intervenţii, protecţii şi profituri. Numai că, la averea şi puterea mediatică la care au ajuns, băieţii deştepţi nu mai suportă nici un reproş, nici o răscolire în dosar, nici o citaţie. Doar ei au voie să înjure pe cine vor, să demaşte pe cine vor, şi să decidă cine şi ce este important pentru ţară. Aşa că, din punctul de vedere al acestor lunetişti, nu contează că distracţia asta ne costă o groază de bani – doar pentru ca dl Băsescu, bine victimizat, să se întoarcă la Cotroceni, reconfirmat. În fond, când au supt ţara de zeci de miliarde de dolari şi i-au mâncat un deceniu de democraţie, ce mai contează un an pierdut şi câteva miliarde de lei? Culmea e că, de bine ce patrulaterul suspendării a deplâns criticile dlui Băsescu la adresa premierului, acum dl Tăriceanu primeşte directive de la dl Geoană şi somaţii de la dl Dan Voiculescu despre cum trebuie să fie colorat guvernul (monocolor sau bicolor) şi în cât timp. Prin urmare, când preşedintele critică guvernul e tiranie, când îl ameninţă dnii Geoană şi Voiculescu e democraţie. Dacă -băieţii deştepţi- din PSD, PRM, PNL şi PC ar avea un candidat la preşedinţie mai competitiv şi mai democrat decât dl Băsescu, nu ţi-ar părea rău. Ai zice că dau ei foc la valize, dar măcar scot diamantul din cenuşă. Dar n-au decât băieţi deştepţi ca noaptea, curaţi ca smoala şi democraţi ca inchizitorii.
