Comisarul european pentru extindere, dl Verheugen, a anuntat ca Raportul Comisiei Europene despre Romania va cuprind esi -ingrijorarea profunda- fata de faptul ca respectiva candidata a ignorat recomandarea UE de a astepta o pozitie europeana comuna in privinta acordului ce asigura imunitatea soldatilor americani la CPI. Aflata cu un picior in NATO, Romania a tratat cu optimism afrontul adus UE socotind, ca si dl Bruce Jackson, presedintele Comitetului SUA pentru NATO, ca -intr-un an de zile, Europa va uita totul si alte state vor semna tratatul bilateral iar Romania va ramane cu statutul de a fi fost prima tara care a semnat-. Intr-adevar, Europa are memorie scurta dar numai cand ii convine si in functie de starea materiala a amneziilor sale. Dl Jackson era convins ca lucrurile se vor rezolva: -o sa va sprijinim si in candidatura la UE- mai ales ca -NATO si UE merg mana in mana-. Merg mana in mana dar nu se potrivesc la pasi: el, major si ea, minora. Dl Jackson ne-a sugerat astfel ca SUA au primul cuvant si in NATO si in UE si ca optiunile sunt inutile: -e ca si cum am cere Germaniei sa aleaga intre amanta frantuzoaica si sotia americana-. Un barbat discret le pastreaza, adica, pe amandoua. Si daca Germania are sotie nemtoaica? Asemenea dispute in care s-au angrenat si multi oficiali romani care dispun de ambele variante, l-au cam ravasit pe dl Iliescu, pe care varsta si statutul il situeaza deasupra oricaror alegeri: -din pacate, dracu* stie ce conteaza aici mai mult-. Cum sa nu stie? Puterea conteaza. Daca pozitia de lider mondial al SUA este -legitima si necesara-, ca sa folosim o expresie a dlui Constantinescu, iar tragedia din 11 septembrie au facut-o incontestabila, asta nu inseamna ca lumea e mai ferita de pericole. E bine ca o tara democratica si puternica precum SUA arbitreaza lumea – ce ne-am fi facut daca o facea altcineva, sa zicem China? sau vreun stat arab? – dar asta nu inseamna ca SUA sunt infailibile si ca lipsa unei opozitii europene, la fel de democratica si de puternica, nu risca sa le transforme intr-un arbitru partinitor, contaminat de virusi totalitari. Desi aliat cu SUA acolo unde interesul mondial primeaza, UE incearca sa impiedice asemenea derapaje sau macar sa le negocieze. Sigur ca e bine sa fii alaturi de o mare democratie – dar nu in discriminari, si nu in folosirea dublei masuri. Nu de alta dar credeam ca am scapat de ele – si apoi, ar fi pacat ca aceste excese sa incurajeze propaganda antiamericana de care – iarasi! – de-abia am scapat. Iar sa auzim de capitalismul salbatic si de socialismul cu fata umana? Pastrand proportiile, cam la fel se intampla lucrurile si in tara unde PSD, lipsit de opozitie, se bucura de SUA Forza fara adversari si joaca tenis la perete unde castiga intotdeauna la zero: -mecanismul de partid se misca, se invarteste in sensul dorit de noi- – recunoaste dl Gusa. Dintre partidele din opozitie, PSD nu accepta in momentul de fata decat PNL – si asta dupa ce acesta a revenit dlui Stolojan cu care, la o adica, poate merge -mana in mana-. Cat despre -dezagregarea- PD, dl Nastase a -rectificat- aceasta formula -neinspirata- anuntand unificarea social-democrata -cu sau fara Basescu-. Iaca rectificare: nu dezagregare ci inghitire. Ce mai ramane in afara PSD? Doar tara care l-a votat – si pubela PRM. Pana si printul Radu, ginerele regelui Mihai, a devenit angajat al guvernului subordonat direct premierului Nastase. Cine-ar fi crezut ca dnii Nastase si Radu Duda au ceva in comun? Si totusi au: amandoi si-au inceput cariera ca gineri de marca. Si glasuiesc la fel de sfatos.
