Alegerile au adus și altceva nou, dincolo de votul uninominal, eliminarea PRM și egalitatea dintre PD-L și PSD (unul a câștigat la numărul de mandate, celălalt la numărul de voturi), și anume faptul că toate partidele parlamentare au renunțat la interdicții între ele și se consideră reciproc "frecventabile". În consecință, acum avem trei soluții imorale pentru alianțele de guvernare – dintre care cea dintre PD-L și PNL e totuși mai comestibilă întrucât asigură dispute unilaterale, pe dreapta. Până la urmă și certurile au rostul lor istoric: dacă nu se certau și se rupeau cei din FSN, mai aveam noi partide de dreapta la putere? Mai ajungea PNL la guvernare? Considerându-se indispensabili atât pentru PD-L cât și pentru PSD, liberalii au întins coarda prea tare pretinzând (prin dl Antonescu) postul de premier pentru dl Tăriceanu. Poftim? Cine-ar fi crezut că dl Crin Antonescu e atât de glumeț după ce-a pierdut alegerile în mod spectaculos? Și după ce dl Tăriceanu însuși n-a reușit să câștige din prima nici măcar colegiul din Cioflingeni? Pretenția homerică a PNL l-a făcut pe dl Miron Mitrea (reintrat în Parlament împreună cu soția și cu dosarele) să declare deschise toate variantele: "nu excludem nimic" și pe dl Videanu să accepte deschiderea: "un guvern de dreapta e prima opțiune dar nu e singura după ce am eliminat interdicția colaborării cu PSD". Nici consilierul prezidențial Lăzăroiu n-a exclus-o dar a limitat-o "la doi ani" până trece criza. Criza pare o scuză bună dar nu justifică venirea PSD la guvernare din cauza crizei când el a realizat criza financiară falimentând băncile în guvernarea Văcăroiu. De altfel, în mesajul său de Ziua Națională președintele Băsescu se arăta convins că noi vom scăpa de criză mai ușor decât ceilalți. Așa e dânsul optimist: vede întotdeauna partea plină a paharului. După care lăcrimează și își pune probleme metafizice: "dacă intră în Parlament oameni despre care știm lucruri rele, va trebui să ne întrebăm de ce românii le-au dat un nou mandat". De-aia, fiindcă partidele rele i-au pus pe listă iar românii nu vor să lase Parlamentul gol: cei despre care știm lucruri rele sunt, de regulă, majoritari. Și fac rating. Dar, sincer vorbind, nu pe lucrurile rele pe care le știu unii despre alții se bazează negocierile și înțelegerile politice? Și oricum, lucrurile rele pe care le știm despre politicieni sunt nimica toată față de lucrurile groaznice pe care le-au făcut și față de lucrurile oribile pe care nu le vom afla.
