Mini-vacanţa şi ziua de 1 Mai au fost sărbătorite prin muncă de liderii crizei politice din România care au dat glas hotărârii de a duce criza pe cele mai înalte culmi: -alegerea unui nou preşedinte este singura soluţie la actuala criză- – a declarat ritos dl Geoană. Un nou preşedinte al PSD ar fi într-adevăr o soluţie pentru că partidul a înţepenit la 20 de procente iar soluţia Geoană s-a dovedit o soluţie imorală: ca dovadă, părintele crizei l-a avertizat şi pe dl Tăriceanu că -se apropie o schimbare de guvern-. Multe mai vrea dl Geoană! Schimbare de preşedinte, schimbare de guvern, schimbare de alianţă, schimbare de politică externă. Şi mai ce? Schimbare de ţară? Deloc sensibil la asemenea avertismente din partea noilor săi aliaţi şi la semnalele externe care au început să acuze -puciul parlamentar- românesc, premierul Tăriceanu şi-a declarat indiferenţa faţă de rezultatul crizei: -nu sunt interesat dacă preşedintele Băsescu se mai întoarce în funcţie-. Ciudată declaraţie din partea unui prim-ministru! Dar de ce altceva ar putea fi interesat premierul României – dacă nu de ceea ce se întâmplă cu preşedintele ţării sale? De motociclete? De carduri? Dar de situaţia ţării o fi interesat? Ce-o fi în capul dlui Tăriceanu? Mult mai explicit, dl Dinu Patriciu, cel mai mare contribuabil la gândirea dlui Tăriceanu, a afirmat deschis opţiunea grupului său de interese: -Băsescu e un factor perturbator al modernizării acestei ţări-. Iar dl Patriciu, care se opunea făţiş integrării în UE (ca şi dl Dan Voiculescu), e desigur un factor perturbat. De-aia, pesemne, urlă dânşii ca perturbaţii. După opinia dlui Patriciu, -politicienii trebuie să fie servitorii contribuabililor şi ai marilor companii care aduc bani la buget-. Absolut! Iar şefii companiilor trebuie să fie stăpânii politicienilor. Premierul să-i servească, preşedintele să-i şteargă la gură, parlamentarii să-i păzească, Justiţia să-i ocolească – şi oligarhii să domnească. Cine suflă – s-o păţească. Ca ucenic al acestei democraţii controlate, dl Victor Ponta a găsit soluţia tot în trecut: -dacă Băsescu ia mai puţine voturi la referendum decât în 2004, ar trebui să demisioneze şi preşedinte să devină Năstase-. Ca şi cum voturile dlui Năstase din 2004 sunt valabile şi azi. Oricum, ideea dlui Ponta merită reţinută de psihiatri. Ea arată până unde poate ajunge o politică degenerată – şi cât de oarbă e răzbunarea sistemului pe cine le zgândără muşuroiul. De altfel, PSD şi-a asumat apartenenţa la muşuroi alegându-şi ca simbol -furnica- pentru marşul de 1 Mai şi serbarea cu mici, bere şi -muzici care te furnică-. Iar muzica ar putea fi: hai la groapa cu furnici.
