Momentul adevarului

Conform expresiei presedintelui american -lumea traieste zile cruciale- iar asta inseamna ca saptamana aceasta ar putea fi ultima saptamana de criza si prima saptamana de razboi – daca nu intervine o minune, respectiv demisia si exilul lui Saddam. Dar cum minuni in vremea noastra (vorba poetului) nu vaz a se mai face – amplele demonstratii pentru pace nu si-au modificat nici ele adresa – exclusiv antiamericana – desi ar fi fost mult mai util sa ceara demisia lui Saddam, prin care, cel putin teoretic, ofereau poporului irakian un dublu beneficiu: pace fara dictatura. Zilele cruciale si -momentul adevarului- se simt si la Bucuresti dar pe cu totul alt plan. Guvernul a anuntat lista celor 22 de intreprinderi cu pierderi ce vor fi restructurate in vederea privatizarii si disponibilizarea a 20.000 de locuri de munca. Pentru simetrie, probabil, Ministerul Sanatatii a anuntat si el desfiintarea a 20.000 de paturi de spital. Vorba dlui Iliescu, o asemenea -conjugare de cifre- e destul de rara. Ducand pana la capat conjugarea, Ministerul Sanatatii va transforma o parte din spitale in aziluri – si daca am fi cinici, am adauga ca se impune crearea a 20.000 de noi locuri de veci in cimitire, daca si acolo taxele n-ar fi crescut brusc de cateva sute de ori. Armaghedonul disponibilizarilor era insa inevitabil. Nenumaratele rezolutii de pace sindicala nu si-au facut efectul in industrie unde pierderile au atins un nivel pe care nici guvernul si nici populatia nu-l mai pot sustine. S-a calculat, in aceste zile cruciale, ca pierderile SUA in fiecare zi de amanare a razboiului in Irak se cifreaza la un milion de dolari. Ironia sortii face ca la noi, Siderurgica Hunedoara sa piarda aceeasi suma in doua zile de munca in pace. E limpede, asadar, ca razboiul cu pierderile din economie nu mai poate fi amanat fara ca intreaga tara sa le cada ostateca. Ce alternativa au cei 20.000 de disponibilizati in afara celebrelor plati compensatorii? Greu de spus – cata vreme investitiile externe directe au scazut anul trecut cu 30% fata de anul anterior iar cele interne sunt descurajate de jugul fiscal apasator pe care dl Tanasescu l-a recunoscut: -cine spune ca Romania are un inalt grad de impozitare are dreptate-. Mersi! Si ce face cu ea? La noi toata lumea are dreptate, asta cand n-are umor. Vestit pentru replicile acidulate cu care-si trateaza interlocutorii, premierul Nastase a decis – desi, in general, considera -relative- atat saracia cat si coruptia – sa-si asume raspunderea pentru o lege anticoruptie transmitandu-le liberalilor prin dna Despina Neagoe, ca, daca nu le convine procedura, n-au decat sa depuna motiune de cenzura -cu toate consecintele ce decurg din aceasta-. Care consecinte, Nea Goe? In afara de caderea motiunii? Doar nu va ganditi la caderea guvernului? Ca sa nu se spuna ca numai muncitorii sufera de disponibilizare, un -Armaghedon XXL- anunta disparitia de pe viitoarele liste electorale ale PSD a o suta de parlamentari actuali, cazuti fie in luptele dintre cele doua tabere ale partidului, fie in ridicol. Retragerea lor, fie si fictiva, merita salutata. Dl Gusa a infirmat personal lista dupa care a plecat la un turneu de tenis umanitar unde vedete ale sportului si politicii si-au incrucisat rachetele in meciuri de dublu, la sfarsitul carora dl Ponta a recunoscut: -eu nu pot sa castig in fata cuiva care se numeste Nastase si nici nu-mi doresc asa ceva-. Ar fi si imprudent. Desi cativa combatanti si-au distrus rachetele, n-au putut impiedica razboiul sindical.