Moneda

Blocul reformist din UDMR – intitulat ca atare pentru a da o fata moderna radicalismului sau vetust – a decis sa devina -Miscarea Reformista- ramanand in interiorul Uniunii cu statut si presedinte proprii.

O miscare destul de incurcata, dar specifica reformei romanesti care sta cu picioarele si burta in economia de stat, cu mainile in tranzitie, cu sufletul in economia de piata si cu capul in coruptie. Dl Marko Bela nu s-a aratat ingrijorat de miscare explicand ca de vreme ce -UDMR nu e partid politic-, asemenea -ciudatenii- nu-l deranjeaza. Ciudatenia cea mai mare e ca desi UDMR nu e partid politic, primeste subventii de la stat ca si cum ar fi. N-ar fi cazul sa opteze, vorba dlui Iliescu, ori pentru politica, ori pentru afaceri? Si daca tot vorbim de coruptie, de ce oare, in legea conflictului de interese (din pachetul anticoruptie al guvernului), nu e cuprinsa si presedintia? Cum e posibila o asemenea omisiune? Tocmai dl Iliescu, care vorbeste asa frumos despre cinste si decenta, sa fie exclus dintr-o lege atat de importanta? Mai ales ca a dovedit, de-a lungul timpului, ca nu-i sunt cu totul straine nici conflictele, nici interesele de acest gen.

Daca UDMR nu e ingrijorata de -miscarea reformista-, PSD nu e catusi de putin ingrijorat de ideea ca ar deveni partid unic si ca ar ajunge sa vorbeasca singur pe strazi, la radio si la televiziune. Dl Gusa a exclus -un asemenea pericol-, considerand ca e vorba de -o marota cu care se joaca colegii din opozitie stiind foarte bine ca nu e posibil-. De ce nu e posibil? Fiindca, ne-a lamurit dl Gusa, -la noi vin oameni dar mai si pleaca prin diferite metode-. Prin metoda excluderii, pesemne. Dar chiar si daca mai pleaca oameni, de bunavoie sau de sila, asta nu inseamna ca plecarea e un argument. Si din partidele unice se pleaca -prin diferite metode- – uneori definitiv. Asa incat partidul unic nu e marota opozitiei, ci chiar marota PSD, care si-a facut si grup de recrutare, desi deplange public absenta unui partid puternic de opozitie – procedand, ce-i drept, poetic: isi mananca adversarii si plange ca-n versurile lui Labis. Partea buna e ca pesedistii isi mai fac si siesta, asa incat, de 8 martie, doamnele si domnisoarele au fost scutite de prezenta lui Adrian Paunescu pe micile ecrane. Pacat ca ziua a fost atat de scurta. Dl Iliescu a folosit-o insa din plin: a lansat doua volume la Salonul de carte, a onorat premiera filmului -Doamna cu trandafiri- (cu ce altceva?) dedicat Marthei Bibescu si a participat la aniversarea cantaretului Gh. Turda de unde a infirmat pericolul de a fi atacati de Irak: -m-as mira, suntem totusi la mare distanta-. Intr-adevar, suntem la mare distanta si daca pana la Dumnezeu te mananca sfintii, pana la Saddam te mananca diavolii. Deocamdata, pana sa-l atace pe Saddam, soldatii americani de pe Aeroportul Kogalniceanu au fost muscati de cainii vagabonzi din Romania. Hot dogs, ca sa zicem asa. Geloasa, probabil, pe faptul ca francofona Romanie a oferit sprijin SUA, o televiziune franceza a conchis ca -CIA conduce Romania-. CIA si mai cum? Fiindca la conducerea Romaniei sunt tot cei pe care-i acuza lumea de KGB in sange. Si-or fi schimbat initialele si aici, ca si la partid? Culmea e ca Bukovski crede ca acum KGB-ul conduce NATO – ipoteza care pare mai plauzibila pentru ca dezavantajeaza pe toata lumea. Daca nu stim cine pe cine conduce, macar de-am afla unde ne ducem. Sincer vorbind, cel care conduce lumea pare sa fie banul. Moneda se mai schimba.