Foarte generos cu presa, premierul Nastase i-a mai furnizat o tema, -un carlig- (cum zice dl Dancu), chiar si cu riscul de a-si prinde degetele in el: anume ca -Ion Iliescu ar trebui sa mai aiba dreptul sa candideze pentru inca un mandat prezidential-. Premierul a lansat aceasta provocare -ca simplu cetatean- – ceea ce, evident, nu este – din perspectiva modificarii Constitutiei cand -ar trebui sa discutam deschis acest subiect- fie -asupra numarului de mandate, fie asupra duratei mandatului-. Ei, trebuia sa vina si aceasta propunere! Se prefigura de mult. Surpriza e ca vine tocmai de la dl Nastase, banuit ca asteapta cu nerabdare sa candideze la Presedintie. Unii au banuit ca dl Nastase, stiind cat ii plac dlui Iliescu mandatele – simple, fara garnitura de vile, masini si conturi – a dorit sa-i ofere inca o portie prezidentiala in nadejdea ca acesta va ramane recunoscator celui care i-a preparat-o si i-a servit-o perpetuandu-l in functia de prim-ministru, mult mai avantajoasa, din toate punctele de vedere. Subiectul este insa inchis: dl Iliescu se afla deja in depasirea prevederilor legale executand al treilea mandat. O asemenea propunere care dovedeste lipsa de respect pentru legile tarii si fata de Revolutie (cand s-a impus limitarea mandatelor tocmai pentru a evita eternizari fatale) -ar trebui- (vorba premierului) sa incheie cariera politica a dlui Nastase asa cum propunerea ca regele Mihai sa candideze la Presedintia tarii in *92 a incheiat cariera dlui Radu Campeanu – desi acesta n-a facut-o de capul sau (ci poate chiar cu mintea dlui Magureanu). Primind aceasta oferta speciala, dl Iliescu n-a parut chiar surprins si a refuzat-o destul de moale: -ar trebui sa fie indeplinite doua conditii: prevederile constitutionale si ca eu sa mai doresc asa ceva. Ambele conditii nu sunt indeplinite-. Eh, daca prima conditie s-ar rezolva, probabil ca si dlui Iliescu i-ar reinvia dorinta. Premierul e convins de asta: -cand a vazut ca o solutie e benefica pentru tara, a adoptat-o-. Care ar fi beneficiul? Sub conducerea dlui Iliescu Romania a ajuns la coada Europei.
Presedintele nu pare insa pregatit pentru alt mandat – ba, la drept vorbind, nu se mai descurca nici cu cel actual, singura noutate fiind ca acum amintirile din copilarie il urmaresc peste tot: -erau copii in clasa care aveau camera lor cu biblioteca, cu tot ce trebuie, in timp ce eu stateam inghesuit fie la parinti, fie la o matusa, cu pamant pe jos, fara curent electric, fara apa curenta si trebuia sa fiu competitiv cu ala care avea meditatori-. Ei, dar cine a ajuns prim-secretar, ministru si presedinte de trei ori? Cel cu pamant pe jos! Cei cu biblioteca au cam ajuns in puscarii. Daca supararea presedintelui pe -noii parveniti-, pe -ciocoii zilelor noastre- care-si trimit copii la scoala cu masina e oarecum de inteles (desi ciocoii au parvenit chiar sub domnia sa) in schimb rezervele fata de NATO si UE suna cam prost: -integrarea in NATO nu o sa ne aduca avantaje, ci dimpotriva-, iar UE acorda subventii in tarile sale peste nivelul pe care-l poate acorda Romania agriculturii. Si cine-i de vina? Ei, cu nivelul lor, noi, cu nivelul nostru, cu pamant pe jos. Dl Iliescu a regretat si alternanta la putere din *96, cand -totul s-a dat la o parte pentru ca PDSR nu stiu ce mama dracului a facut-. Si nu facuse? In 2000 nu s-a dat iar totul la o parte? Dl Iliescu a plecat apoi la Tulcea, unde in cinstea sa primarul a ordonat -incetarea temporara a activitatii pe terasele aferente localurilor- si -interzicerea folosirii oricaror surse de zgomote-. Dar putem sa radem?
