Inaintea Consiliului National al PSD, usa partidului a fost foarte solicitata – atat pentru iesiri, cat si pentru intrari, iar paznicii acesteia s-au straduit sa demonstreze ca intrarea e mult mai importanta decat iesirea. Demisia dlui Gusa a fost minimalizata si, ca la un semn, televiziunile care altadata se inghesuiau sa-l invite la o sueta, acum au facut abstractie de dansul, preferand-o, in materie de divort, pe Alexandra Mutu, proaspat agresata de sotul sau – semn ca celebrul fotbalist Adrian Mutu e plin de goluri si in afara gazonului. Ce-nseamna politica! Azi esti secretar general al PSD, maine nu mai existi. Ca la Targoviste. Poarta inchisa de dl Gusa a fost asaltata imediat de solicitanti, iar cel care le-a deschis portiera si le-a tinut usa sa urce in partid a fost chiar dl Agathon – foarte bucuros ca se ocupa si de fiinte in afara de palmieri. Au pasit astfel in PSD dl Mihai Darie, ex-PD si ex-DIE, si George Padure, ex-independent, impreuna cu fiul. Adoptandu-i pe dl Padure si fiul, PSD deveni astfel muma padurii. Facand elogiul produselor intrate in economatul PSD, dl Agathon a apreciat -trecutul onorabil- al dlui Darie intrebandu-se retoric: -de ce securistii nostri ar fi mai prosti decat securistii lor?-. Chiar asa: de ce? Ilustrand nedumerirea dlui Agathon, dl Darie a explicat ca nu e nici gunoi si nici oportunist, dar nu mai suporta -lipsa de perspectiva a PD-, – or, se stie, perspectiva sine DIE ofileste un Darie. In teritoriu insa, inghitirea PSM a produs indigestie dlui Mischie, caruia aceasta fuziune i-a dat sentimentul ca se impreuneaza -cu mortii- in timp ce, in numele decedatului, dl Dudau a replicat ca nici el n-ar fuziona cu -escrocii si talharii-. Iata un inceput promitator – consolidat de numirea la Prefectura Capitalei a generalului-maior Petre Enescu Botezatu. Partidul asta chiar nu mai are civili – daca apeleaza la armata in zonele calamitate? Lectia partidului e clara: iese unul, intra cinci. Pleaca Gusa, vine capusa. Disparitia dlui Gusa i-a dat lui Dumitru Dragomir, seful Cooperativei din fotbal, sentimentul ca e intangibil: -nu vedeti ca e ca un blestem, toti cei care se iau de mine se curata? Pana si Gusita-. Era si-un cantec popular pe aceasta tema: Nu te pune, ba, cu militia, ca te duce, ba, la Gherla. Printre cei care si-au incheiat socotelile gresit in aceste zile se numara si familia Ilie Sarbu. Tatal-ministru declarase ca si-a trecut firmele pe numele fiicei – pentru a nu fi incompatibil cu seceta – iar fiica secretar de stat declara ca -nu am nici o firma-. Ce neglijenta! Sa nu se puna de acord dinainte in privinta declaratiilor! Dl Sarbu venea insa dupa un zbor cu elicopterul deasupra terenurilor unde, dupa opinia sa, seceta si slabele resurse ale taranilor au dat rezultate bune. Acestea au fost infatisate intr-o pagina de publicitate (dintr-un ziar ultracentral) sub titlul: -Agricultura romaneasca este in plin proces de redresare- si supratitlul: -Reactie la programul liberal pentru agricultura-. Asadar, de cum a citit programul liberal, agricultura a reactionat indignata si s-a redresat pe o pagina intreaga de unde, printre poze cu spice si tabele cu cifre, ne avertizeaza -ce dezastru ar fi sa ajunga pe mana acestor aventurieri- care, culmea tupeului, organizeaza dezbaterea -Agricultura, in sapa de lemn-. De fapt, agricultura e in mapa de lemn, dovada – importurile. Din toata recolta de anul acesta n-am ramas decat cu Fanita si Tarata, doi saci parlamentari de la PSD.
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane